poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-03-20 | |
terminaseră claca la despănușat de popușoi și veseli erau
toți după friptura de berbec la cuptor și cănile de vin băute două lămpi de 12 focuri luminau încăperea bărbații ciocneau tot mai des ștergându-și gurile unsuroase râzând și bucuroasă era Nuța lui Ghioc că în pântec mișcase se învârtea legănat placa de patefon cântând "o Donă dragă chemarea gândului meu" și pe mine nu mă băga nimeni în samă când s-a dus s-o schimbe că se terminase și făcea hâ hâ hâ hâ din pat mi-am făcut scenă și-am început să cânt "dacă ai bani și vrei/averea să-ți ajungă/ împarți averea-n trei/ și-o iai pe cea mai hâmpa hâmpa hâmpapa/ Ionel s-amorezat/ de doamna lui majuru/și când a vrut și el/ ea s-a întors cu hâmpa hâmpa hâmpapa" nu știu ce i-a cășunat mamei că tot de pe-o placă-nvățasem de mă luă de perciuni și-n râsul tuturor era să fac pipi pe mine pleacă la culcare și discutăm noi mâine cât îi trebuie unui copil să plângă tata a vrut să spună ceva dar n-a spus ci mi-a făcut semn hai pleacă ți-am spus eu Anică acu vezi de ce nu mai au acele tale vârfuri c-așa făceam când prindeam momentul de ei nu erau acasă eu țuști pe fereastră că ușa era încuiată și dădeam drumu la patefon erau plăci cu Zavaidoc și ce-mi mai plăcea să chiui și eu apoi "iubesc femeia că e femeie/a vieții cheie..." sau "piatra cât este de piatră/ trece caru și o crapă" și câte și câte toate COLUMBIA la un 1 Mai mai târziu după ce defilarea prin sat în coloană cu steaguri și cravate la gât cântând cu patos "priviți cum trec și se-ntrec/ harnicii ostași ai muncii/ cum trec în rând cântând/ și-și înalță-n soare pruncii"... și sub influiența lui Oleg Coșevoi din "Tânăra gardă" și-a lui Vanea din "Drumul spre Minsk" cred vreo două duzini de plăci am rupt în genunchi cu marșuri germane mult mai târziu aveam să-mi dau seama că distrusesem și plăci valoroase cu Strauss cu Wagner în naivitatea și avântul patriotismului larvar am rupt tot ce provenea din alămuri dar una peste alta patefonul era gata gata să mă facă altcineva decât cel ce sunt nelipsit de pe scenă la toate serbările scolii domnul Mărgineanu profesorul de muzică văzuse el ce văzuse că la finele clasei a patra vine la tata și-i zice Iordache pacat de băietu ista să nu-l dai la Iași la școala de muzică i-auzi măi îmi spune tata te ghizui da eu de colo gata să plec și pe lună la o adică zis și făcut două săptămâni de pregătire și iată-mă-s cu mama la Iași cu săndăluțe-n picioare pantaloni scurți și bluză cu mâneci la fel Iașul uimit și speriat privea ochiu copilului de la sat la casele mari la forfota străzii la tranvai statui ce mai să nu-ntind pelteaua examenul trei probe ureche muzicală voce și aptitudini sunt strigat mama mă pupă acu să te văd intru un bătrânel cu fruntea până la jumătatea capului slab și zâmbăreț mă-ntreabă cum mă chiamă Ioan zic zice eu am să cânt și tu să repeți ca la la la și cântă ăăăă da-i ușor zic în gând bucuros și repet la perfecție la lalalala la la la la era semnalu Radio Iași bravo Ioane bravo mai bate clapele c-un deget tot ușor de la "azi am să crestez în grindă" bravă Ioane bravo bravo și-mi face un plus mare pe dosar ia-l și mergi dincolo acolo două doamne și-un domn la o masă bun ureche ai am două zic eu sigur că două zâmbește cea mai în vârstă ce vrei să ne cânți n-am așteptat să mă-ntrebe a doua oară că mă dau jumătate de pas înapoi și-mi bombez pieptul "pe umeri pletele-i curg râu/ mlădie ca un spic de grâu/ cu șorțu negru prins la brâu/ o pierd di ochi de dragă" trag cu ochiul șoșoteau dădeau din cap afirmativ le place și cântă Ioan cu tot sufletul terminând apoteotic "decât să mă despart de ea/ mai bine-aprind tot satul" și mă-nclin cu mâna la piept cu fețe senine mă brăvuiesc și ei mai primesc pe dosar încă o cruce aștepți afară zice doamna sură pâna la proba cealaltă hei mă-ntreabă mama țâțâ di mâțâ zic eu în limbajul puștănesc măăi ia vezi și zici c-o fost bini da mamă mă pupă doamne nu-i suflet mai mare ca cel de copil și tare ușor se mai umpe cu toate pluteam dacă aș fi fost mânz aș fi rupt-o la fugă nechezând și cu coada pe sus după un timp iese un domn tânăr cu un teanc de dosare zice atenție vă rog sunt dosarele respinse n-aveam treabă îmi era foame bag mâna în geanta mamei caut hopa mă strigă de ce de ce mamă de ce o întrebam mergând spre gară hei Ionică mamă n-o fost să fie asta-i acasă caut dosarul sub cele două cruci cu roșu chiabur hârbuit și gol e patefonul acum ros de cari cu păianjeni morți plin de praf cum praf s-a ales de un posibil viitor a unui copil ce-a visat |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate