tata plecase în preajma crăciunului definitiv era spre
sfârșitul primăverii ghioceii clopoțeii viorelele barba popii
își scuturaseră florile acum erau mixandrele bunghișorii
ciuboțica cucului gherginele de vară și bujorii se pregăteau
în boboci soare fără urme de vânt aproape de-amezi în
salcâmul mov de la poartă bâzâit de albine iar tufa de
iasomie de la colțul casei ar fi trebuit să umple ograda
cu mirosu-i suav dar mai puternic era mirosul de pene opărite
a găinilor scoase din crop și puse pe masa unde astă vară
la umbra viei la un pahar de vorbă cu tata ciocneam cănile cu vin
îmi era dor de el acum jumuleam păsările să-i facem de șase
luni cu batic negru de sub care ieșea o buclă de păr ca
fuiorul cu pestelca peste capot tăcută ținând cu stânga de
picior găina cu dreapta smulgea rar penele ieșeau aburi
eu mă frigeam la degete ea pare că nu oftă io-te-așa zise
mi se pune un nod în chept și nu se mai termină oftatul
o înțelegeam cu zece ani mai tânără frumoasă tata a ținut
nespus de mult la ea a murit ținând-o-n brațe el nu mai vedea
și-i spusese du-te tu și-mi spui și mie a rămas în patul
din bucătăria de iarnă și ea s-a dus în odaie la televizor
se pregătea să se bage lângă el vezi Anică dacă mai trebuie
undelemn în candelă mai trebuia abia se vedea sâmburu luminii
puse era de felul ei friguroasă hai dă-te mai aproape ea se
cuibări cu capul pe mâna lui o cuprinse cu cealaltă i-a
povestit bătrânește cu amănunt zise el acu dacă tot ai
văzut iartă-mă iartă-mă și tu la patru dimineața Ionică
mamă m-am trezit în frig credeam că a căzut oghealu de
pe noi murise eu cred că saracul a presimțit că o să
moară făra lumânare de m-a pus să pun undelemn în candelă
își șterse cu mâneca nasul plângea mamă zic eu să-i rup
gândul mereu te-ai ferit să vorbești despre fete hei măi
băiete tu nu știi ce vremuri o fost și nici să nu știi
da m-am ferit știi că e vorba ceea cănd vezi un om pălit
de nenoroc nu-i răscoli durerea că răscolești un foc foc
și-amar și-n inima mea când mi-o murit fetele tu vezi
mamă zise iar cât de greu e și acum dar să te ferească
dumnezău di război că numai ce vine ordinu și-ți pleacă
barbatu și nu știi dac-ai lă-l mai vezi și rămâi cu toate
pe cap cu copchii cu tăti cu tăti of așa s-o întâmplat
și cu tatu-tău abia venise de la ruși cu unitatea în
refacere la Ploiești și i-o dat o permisie de 7 zile a
patra zi l-o și chemat o vinit Vasile Popa noaptea și-o
bătut în poartă și-o luat ranița o sărutat fetele Maricica
cea mai mică s-o frecat la ochi și-o-ntins mânuțele o
luat-o-n brațe și-o strins-o la piept fata tati ea l-o
luat cu mânili de după gât și-o adormit o pus-o ușurel
în pat s-o sters la ochi Anică ai grijă dumnezău îi mari
îmi venea să urlu Natalița avea 7 Lenuța aproape 6 și
Maricica dacă avea 4..................................

la Ghiorghe Comis cât e grădina de mare erau corturile nemților la noi nu era casa mare făcută erau italienii
în casă erau ofițetii eu cu fetele și Soltana eram la tata
el venea și dădea mâncare la porci și la orătănii nimic
nu s-a clintit din loc cât au stat ei într-o zi au plecat
se rupsese frontu la Iași am venit cu fetele acasă în
fundu grădinilor tranșeie până hăt spre Lițca când plecau
nemții un avion a trecut pe deasupra lui și-a împrăștiat fel și fel de lucrușoare frumoase lucitoare ca niște
jucării cum dădeai să vezi ce și cum explodau Latu așa
a pierdut mâna și ochiul Soltana nu m-a lăsat să ies
în grădină până nu le-a străns cu grijă în poală și
le-o zvârlit în closet aveam pe Mișu chioru zic eu da dar atunci era în putere înainte de a porni sirena de
alarmă de unde știa nu știu dar se apuca de urlat și
fugea la fete le luam și ne băgam în beci trăgeam oblonul
și ne făceam cruce tunurile băteau dinspre Oțeleni spre
Săbăoani șuierau obuzele pe deasupra satului și pe sus
avioanele iadul era mamă da ne-o ferit dumnezeu nici o
bombă n-o căzut peste sat
apoi într-o zi au venit cazacii călări și-au pus stegulețe albe la toate porțile și-n urma lor puhoiul iar ne-am dus la tata ne-au luat porcii lui tata i-a luat junca și vițelu
vaca au lăsat-o eram multe guri și copii i-au dat lui tata
bonuri de rechiziție veneau unități stăteau o zi și plecau altele veneau și coloane de prizonieri vai de mama lor
pe ei îi duceau la Roman la tren în tranșeu înainte de-a veni la tata Soltana dăduse peste un neamț rănit fugise poate dintr-un convoi noapte cu tata l-au adus în șură
bâiguia i-au dat apă comprese la cap la picior sub cârpă
o rană colcăind de viermi i-au pus creolină un faraș de
viermi i-au curs din picior s-a aflat și-a fost luat
of mamă mamă Ionică și-o dat dezinteria se murea pe capete
mortul trebuia îngropat imediat Lenuța a fost atinsă
prima diaree apoi diaree cu verde apoi cu sânge noaptea mititica mamii s-o stins hai gata nu mai plânge mamă zic
lasă-mă să mă răcoresc ce știi tu numa mamă să nu fii offf
bunică-tu i-o făcut sicriuașu până dimineața și noi
pomenele în zori deaja popa și jandarmu la poartă groapa
mai adâncă și fără pod într-o oră avea crucea la cap
când am ajuns acasă Soltana bocea Anică după ce-ați plecat
a bușit-o sângele doar ce s-a mai urcat în picioare cu fața la covur și cu minili sus și plângea chemându-l pe tat-su
era pe-o parte c-un ochișor deschis stoarsă ca o păpușă de ceară cu buzâșoarele spuzâti și vineti sub ea bală de sânge
la durere mare-i dumnezeu îți dă puteri aveam în mine o
durere ca o piatră ferbine și-atât trebuia s-o grijăsc
am spalat-o am îmbrăcat-o cu catrințuca de-i plăcea ei cu
cămășuță cu flori cusute cu păru bălăior pentru ce mile-ai
luat doamne cum o trecut amiaza eram la cimitir cînd i-o înfipt crucea o altă coloană de prizonieri am ieșit la poarta cimitirului și-am rupt pomenile și le-am dat nu
ne-a împiedicat nimeni

e-adevărat mamă zic eu că Maricica hei era o fată îmi luă ea vorba dacă trăia ajungea om mare știi uite-așa umbla
cu degetuțele pe rândurile din abecedaru Nataliței și citea în legea ei
își muia degetul cu limba și dădea foaia s-o mănânci nu alta
era peltică și singura care semăna cu mine voi sunteți toți
a lui tatu-tu și Natalița era gata dacă nu venea Ghearasim
era la aceeași unitate cu Iordache rănit venise în permisie
a trecut să-mi spună că atunci când plecase de-acolo era
sănătos că bateria lui fusese spulberată de-o bombă engleză
iar tat-tu ca sergent cum murise servanții s-a dus să
aducă lada cu muniție și asta i-o fost scăparea doar a
fost îngropat de pământ din Iosif a lui Prințu de la Butea
ochitor n-a mai rămas decât un picior în cizmă agățat in
copac atât
i-am spus ce-am pățit și că și asta mare e pe ducă s-a dus
a văzut-o și m-a trimis la Harabagiu s-aduc miere el a intrat
în cuptor și-a ras de pe cărămizi cu amestecul acela
s-a vindecat dar zic mamă e adevărat că la șapte ani când
ați dezgropat-o pe Maricica oasele-i erau împrăștiate de parcă ar fi fost îngropată de vie doamne Ionică ce-i drept
am auzit și eu da nu cred doamne iartă-mă cât sânge o curs din ea n-avea cum nu nu nu pot să cred doamne iartă-mă