poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-01-03 | |
Ilie Bratu se pregătea să-și mulgă vacile întoarse de la păscut, așa cum făcea în fiecare seară ai ultimilor 64 de ani de pașnică și cuviincioasă existență. Cunoscut în sat ca "babu Ilie" în semn de recunoaștere unanimă a experienței de viață acumulate, gospodarul fruntaș din Mărginimea Sibiului se mândrea la lume cu o casă mare cu curte, grajd și șură, doi copii, băieți amândoi, unul pădurar, celălalt cu școală și șomer la oraș, cinci nepoți, patruzeci și șase de oi și două vaci bălțate. Avea și nevastă. Mai avea sub casă o pivniță încăpătoare în care păstra cărnuri de porc și de oaie preparate după datină, caș, brânză, murături, ceva legume, fructe și câteva damigene cu țuică de prună trasă de două ori la cumnatul Daniel, preotul satului. Chiar dacă între sărbătorile religioase mari, nevastă-sa Susănica păzea damigenele ca pe sfintele icoane închinându-se la ele de două ori pe zi pentru a le verifica nivelul, babu Ilie tot mai reușea să sustragă într-o zi bună câte-o măsură de jumătate de litru, modificând cu mare meșteșug reperele Susănicăi. Azi dimineață, tartorița plecase după niște sare și suc de roșii la ABC-ul din colț unde-și uitase de ea, de vorbă cu lița Ană, așa că se făcuse de-o zi foarte bună sau poate chiar de două.
Binedispus ca un creștin la încheierea postului, babu Ilie intră în grajd, unde vacile îl așteptau mugind nervoase sub presiunea tot mai dureroasă a laptelui. În timp ce-i spală ugerul Vioricăi, se pune pe vorbit cu amândouă, lucru care are întotdeauna darul de-a le mai domoli nerăbdarea. - Ho mândră nu te mai foi, vrei să mă lovești?... Stai cuminte fata me, stai cuminte. Taci Brândușo. Așe fată, stai tu numai binișor, că imediat te mulge Ilie și scapi de tot necazul. - Muuuu... Și mulsul manual își urmează cursul practicat de milenii în țara românească și al cărui adept convins a fost și va rămâne babu Ilie până i-a cânta popa la cap. - Auzi colo Viorică, știi tu că pe surorile tale le mulge la fermă cu niște pompe mecanizate, lucru grozav tu fată, tehnologie, așa-i că nu ți-ar place? Nu ți-ar place, știu eu. Și mai încântat, stăpânul iubitor de animale pune o găleată plină mai la o parte, ia alta goală și trece la Brândușa care-l privea de ceva vreme tot mai mustrătoare. - He-he-hei Brândușo, ce de lapte ai produs, Doamne ferește! D-apoi ce să ne facem noi cu atâta, spune și tu, că copiii ăștia nu mai știu nimic din ce-i bun, prâslea ăsta de Gheorghiță numai Cola și Fanta mai poftește, vai de capul nostru. Și tot așa o ține mai departe punând vacile la curent asupra stării generale a familiei și a tuturor întâmplărilor petrecute de azi-dimineață, de când au plecat ele la păscut. Adică mai nimic. Însă pe când e aproape gata cu mulsul Brândușei, babu Ilie spune câteva vorbe cu urmări cutremurătoare. Deși aparent banale, aceste vorbe stau la baza fenomenului Rășinari, fenomen cu impact uriaș asupra lui Ilie Bratu, a familiei sale și a întregii comunități de pe valea Ștezii. În urma reportajului realizat anul următor de ProTV la emisiunea "România te iubesc", întâmplările vor căpăta notorietate națională, mai întâi ca subiect de glumă, apoi ca eveniment senzațional preluat de toate televiziunile, un scriitor talentat va scrie o carte tradusă în 15 limbi și Rășinari-ul devine peste noapte senzația turistică principală a României, surclasând la mare distanță Castelul Bran, Delta Dunării și mănăstirile moldovenești. De fapt în străinătate fenomenul Rășinari va avea un asemenea impact în domeniul psihiatriei și a științelor sociale încât vreme de jumătate de secol va domina toate conferințele și articolele de specialitate ducând la nu mai puțin de patru premii Nobel în medicină și două în literatură. Iar vorbele de importanță covârșitoare au fost: - Fetelor, să știți voi că iar v-a venit sorocul. Săptămâna viitoare vă duc la taur. În secunda următoare babu Ilie își pierde mințile. Viorica întoarce grumazul spre el, îl privește lung în ochi, scutură din cap, cască botul și bietul moșneag aude tare și răspicat următoarele cuvinte: - Hai să mori tu! Omul scapă din mână căldarea cu lapte care se scurge în liniște pe podeaua nu tocmai curată a grajdului. Brândușa se uită lung la Viorica care dă din copită și continuă. - Să mă lași în pace, auzi? Eu nu mă las...dusă la taur. Spre și mai marea groază a țăranului, Brândușa deschide botul: - Încetează! Nu vezi că ne înțelege? - Asta și vreau. - Nu cred că aud bine. Ai înnebunit? - Îmi pare rău, dar toate au o limită. La mine e taurul. - Ce importanță au neplăcerile noastre, Frili? Ai încălcat prima și cea mai importantă regulă, ai deconspirat totul. - Puțin îmi pasă. Tu și experiențele noi de viață, habar n-ai ce vorbești, de când ți-ai schimbat sexul parcă te-ai aiurit de tot. Ești mai prost ca vaca în care stai. - Dar suntem în contradicție cu toate teoriile lor despre viață și univers, știi foarte bine ce va urma. - Ce să urmeze, nu vezi bipedul cum stă și se uită la noi? Zici că vede cum explodează galaxia. Poate dă Kaxaranu și crapă. Nu va știi nimeni nimic. - Spui numai absurdități. Agenția va afla și nu ne mai lasă în nici o excursie. Ai luat-o razna. - Cred și eu că am luat-o! De patru luni suntem blocați aici. Nu mai pot, Brali. Nu mai rezist! - Fii atentă că leșină. Ilie! Alo, bade Ilie! Bătrânul ridică mâinile tremurânde, își freacă ochii, se trage de păr. - Brândușa, Viorica, vacile mele...Ce-i asta? - Revino-ți primitivule! Tot ce vezi și auzi e real. Și e totul în ordine. - Haaaa...maaa! - A luat-o pe onomatopee, lasă-mă pe mine. (atingându-l ușor cu coada) Domnul Bratu, vă rog să vă liniștiți. Luați un loc aici pe trepied și... - Doamnee!! Și se năpustește afară lovindu-se de pereți, de ușa grajdului și de a doua găleată cu lapte care se varsă impasibilă la toate țipetele lui. - Bravo! Ai distrus câteva milenii de evoluție naturală și ne-ai mai vărsat și laptele. Tocmai azi când mi-am depășit propriul record. - Lasă-mă-n pace! (rumegând) Să mă ducă el la taur. Ah! Iar îmi vine mâncarea în gură. Ce concediu de rahat! (va urma(?)) |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate