Fill încuviință dând ușor din cap, apoi brusc îi păru rău, gândindu-se că era posibil ca această tutuială să nu fie de bun-augur.
− Ok! spuse ea surâzând victorioasă. O altă destăinuire se află aici, în faÈ›a ta! PriveÈ™te te rog, nimic deosebit nu-È›i atrage atenÈ›ia?
− Ba da, tu! È™i Fill duse repede mâna la gură, încercând parcă să prindă ultimul cuvânt, să nu ajungă la urechile ei. Dar, prea târziu însă, cuvântul deja zburase.
− Fill, cred că nu este nevoie să-È›i amintesc, de ce eÈ™ti tu aici! spuse Margaret, jucând perfect rolul unei femei iritate. ÃŽn realitate însă inima ei zâmbise, iar el, cu tot flerul lui de poliÈ›ist, căzuse în plasa desfășurată invizibil în calea sa.
O privi surprins de replica uÈ™or vehementă − încercând să descifreze pe faÈ›a ei, aflată în semiîntuneric, ceva − derutat că, de regulă femeile când aud un compliment se bucură, chiar dacă nu o afiÈ™ează foarte vizibil, dar la ea, culmea, totul fusese tocmai pe dos.
− Scuze! Am crezut că voi aduce un zâmbet pe chipul tău, dar constat cu surprindere că efectul intervenÈ›iei mele nu a dus la asta.
− PriveÈ™te, te rog, prin fereastra din faÈ›a ta sau prin care vrei tu, dintre cele trei. Vezi ceva deosebit? Și lasă, nu te mai scuza, porumbelul a zburat! își spuse ea în gând.
− Da, văd, imaginea este foarte clară, chiar dacă afară aproape că s-a înnoptat.
− Perfect, ai dreptate, te asigur că ziua se vede excepÈ›ional. Sticla ferestrelor este fabricată la VeneÈ›ia, comandă specială È™i seamănă cu lentilele unor ochelari de soare, iar de afară se văd ca niÈ™te imense oglinzi. După cum observi, era un punct strategic bine ales de soÈ›ul meu, cu vedere la mare È™i aici, el, cu un binoclu special își petrecea mare parte din timp − asta în primele luni de căsnicie − apoi când turnul de control a fost gata s-a mutat acolo.
− Turnul de control?
− Da, despre el am să-È›i vorbesc mai târziu. De aici, își continuă ea ideea, el comunica la vremea respectivă cu vasele din larg, prin niÈ™te semnale luminoase emise de cele două becuri din vârful crucii. Acum are un alt punct strategic, un alt observator, mai complex È™i mai sofisticat, situat exact la ultimul nivel. Se opri È™i strivi È›igara în scrumieră. ÃŽÈ™i privi supărată degetul arătător, apoi suflă uÈ™or peste el, probabil că uitase de ea È™i o arsese puÈ›in.
− Acum, continuă ea trecând rapid la o altă stare, puÈ›in auto-compătimitoare, eu de aici văd toate miÈ™cările pe care le face soÈ›ul meu, cu maÈ™ina, dar, din păcate doar atât, repet: miÈ™cările cu maÈ™ina. Se opri iarăși, ceva îi atrăsese atenÈ›ia jos în parcarea din faÈ›a reÈ™edinÈ›ei È™i apropiindu-se mai mult de fereastră, È™opti: Interesant, da, da, foarte interesant! Se întoarse spre Fill È™i puÈ›in precipitată, continuă, maÈ™ina soÈ›ului meu se află acum în parcare! Când ai venit tu, ea nu era aici. Cineva È™i, în mod sigur cred că Tom, l-a anunÈ›at că eÈ™ti în vizită la mine.
− Cine e Tom? întrebă Fill apropiindu-se de fereastră.
− E omul lui de încredere, secretarul È™i cel care scoate castanele din foc, gorila lui personală È™i foarte docilă.
− Care dintre cele patru, e maÈ™ina soÈ›ului tău?
− Cele două Mercedes-uri: cel alb È™i cel negru, sunt ale lui. Ford-ul argintiu e a lui Tom, iar camioneta e lui Marck. El, în ultimul timp circulă numai cu Mercedes-ul alb, cel blindat! Iese numai cu el, înseamnă că deja are mulÈ›i prieteni – prieteni, înÈ›elegi tu, cu ghilimele de rigoare! − care-i vor binele, nu? PriveÈ™te, extraordinar! spuse ea foarte uimită, bărbatul din parcare e soÈ›ul meu!
Fill continua să privească pe fereastră, și fiind atent la explicațiile ei observă un bărbat în acel moment că deschidea portiera Mercedes-ului blindat. Nu-i văzu decât spatele.
− Ciudat… ciudat! tot repeta Margaret. Ceva neprevăzut s-a întâmplat! Scuză-mă două minute te rog, trebuie urgent să verific. Vin imediat!

Plecă foarte precipitată, Fill conducând-o cu privirea. Rămas acum singur avu un bun prilej să cerceteze mai atent camera. Ca mobilier tronau în tot interiorul, însă fără a deranja sau obosi ochiul, o măsuță joasă, masivă, grosolană la prima vedere, din lemn de stejar, cu picioarele butucănoase È™i parcă prea pătrățoase în comparaÈ›ie cu restul, fapt care ieÈ™ea în evidență, atrăgându-È›i atenÈ›ia, stârnindu-È›i curiozitatea să o cercetezi mai îndelung – probabil că asta È™i dorise designer-ul! −, încadrată de două fotolii pufoase È™i mari, iar într-un colÈ›, era amenajat un mic băruleÈ› cochet È™i discret, scăldat într-o difuză lumină galbenă. Simplitatea È™i bunul gust, erau cele două cuvinte cheie ale armoniei. Din poziÈ›ia în care se afla − rămăsese lângă coloana antică − Fill observă acum mai bine, că pereÈ›ii laterali erau ''tapiÈ›aÈ›i'', dacă putem spune aÈ™a, cu niÈ™te imense draperii de aceeaÈ™i culoare cu perdeaua, adică a paiului de grâu, vara, în timpul seceriÈ™ului. De undeva din tavan venea din spoturi mascate discret de arhitect în niÈ™e pătrate, o lumină galbenă, pală, relaxantă È™i caldă, care tangenÈ›ial cădea pe draperii, irizând raze difuze, de o intensitate È™i o culoare foarte plăcută È™i odihnitoare.
Oare ce se ascunde în spatele draperiei? se întrebă el și vru să plece spre ea, s-o cerceteze mai îndeaproape, dar nu mai apucă, Margaret reveni la fel de vijelios cum plecase, dar cu zâmbetul pe buze:
− Ok! Acum putem discuta mai liber!
Fill o privi foarte circumspect, totodată privirea lui cerând și explicații: adică, până acum n-am discutat liber?
− Am fost în camera specială, începu Margaret să turuie, care se află amplasată în partea superioară a crucii sau a turnului de control, cum îi mai spune soÈ›ul meu ultimului segment dispus perpendicular pe braÈ›ele crucii – turn despre care È›i-am vorbit mai devreme − È™i unde se află centrul de supraveghere a tot ce miÈ™că în această reÈ™edință. ÃŽn schimbul unui ''pumn de arginÈ›i'', sluga È™i-a vândut stăpânul È™i am aflat că monitorul din această cameră nu mai funcÈ›ionează de ceva timp È™i nici sonorul. Poate că, dar nu sunt sigură, din acest motiv a aplecat intempestiv soÈ›ul meu cu maÈ™ina.
− Mai sunt È™i alte camere?... Speciale, vreau să zic, acolo sus în turn?
− Da, câteva, patru.
− Și ce È™tii despre ele?
− Nimic!... Poate-È›i pare curios, dar nu È™tiu ce se află în ele! Eu nu am acces în toate încăperile care se află în turn. Nu-È›i mai spun că, îți trebuie o telecomandă, un cod È™i o cheie specială. Acum, Marck mi-a deschis uÈ™a È™i am intrat în camera respectivă, dotată cu aparatură foarte sofisticată, ultima generaÈ›ie, unde el își desfășoară activitatea… Se opri, privirea fiindu-i atrasă iarăși de ceva în parcare. Se apropie mai mult de geam:
− Uite-l È™i pe Marck că pleacă! îl informă. Probabil că nu poate să remedieze defecÈ›iunea È™i merge în oraÈ™ să cumpere ceva. Te rog, spuse Margaret lipindu-È™i spatele de coloana antică parcă încercând să-i fure răcoarea, îmi aduci paharul? Vreau să mai beau puÈ›in gin, mă simt foarte bine, compania ta este plăcută chiar dacă nu te cunosc de mult timp, dar transmiÈ›i multă liniÈ™te, căldură È™i chiar încredere – cu toate că eu nu am încredere în poliÈ›iÈ™ti, dar tu, È™i fără să te flatez, eÈ™ti altfel – È™i mă faci să mă simt aÈ™a de minunat în această seară, cum nici nu-È›i poÈ›i imagina… Simt cum se rup niÈ™te lanÈ›uri: lanÈ›urile condamnatului la moarte prin singurătate, mai spuse ea, aproape È™optind.
Fill o privi preț de câteva secunde, neînțelegând foarte exact sensul ultimei fraze, apoi se concentră să toarne în pahare. Nu terminase de pus și în al doilea, când, pe lângă umărul lui stâng zbură ceva, aterizând în fotoliu.
Se întoarse brusc − ducând rapid mâna la tocul pistolului − È™i-o văzu pe Margaret în acelaÈ™i loc lângă coloană, rămasă într-un fel de maiou, mulat È™i uÈ™or transparent, cum își resfiră părul trecându-È™i mâinile prin el dinspre ceafă spre creÈ™tet.
− ÃŽmi era cald! Aici serile È™i mai ales nopÈ›ile sunt foarte călduroase! spuse ea motivându-È™i gestul. Dacă vrei, poÈ›i È™i tu să-È›i scoÈ›i sacoul, n-am să te reclam superiorilor.
După ce primi paharul, fără grabă, îl duse la gură È™i aÈ™teptă o clipă È™tiindu-se privită, până ce atinse cu buza superioară cubul de gheață, apoi îl împinse uÈ™or cu limba − încercând prin această imagine să-i transmită un mesaj erotic lui Fill −, făcând loc ginului să-i vină în gură. Sorbea încet, gânditoare, privind undeva în faÈ›a ei, neacordându-i căpitanului nicio atenÈ›ie.
În prima fază, mesajul fu recepționat ca atare de omul Fill, însă polițistul Fill decodifică altfel imaginea și îi traduse omului că din toate aceste gesturi, răzbate multă artificialitate, că totul este studiat și jucat cu multă artă teatrală și asta îl puse tare rău pe gânduri, aprinzându-i un beculeț acolo unde ar fi trebuit să i se aprindă mult mai devreme, adică emisfera din creier responsabilă cu realitatea.
− Deci, aÈ™a cum îți spuneam, cele trei ferestre, mai precis sticla lor specială, a fost făcută la VeneÈ›ia, comandă dată de…
− Scuză-mă că te întrerup, dar ai spus ceva mai devreme: acum putem discuta mai liber! Să înÈ›eleg că până să pleci tu, n-am discutat liber?

Margaret nu-i răspunse, îl privi scurt câteva secunde, apoi își ridică mâinile deasupra capului, le lesă uÈ™or spre spate, prinzând cu palmele coloana, după care își ridică piciorul drept îndoindu-l È™i lipidu-È™i talpa desculță de coloana antică, dezvelindu-È™i − chipurile involuntar − rotunjimea excitantă a genunchiului.
Fill puÈ›in impresionat de această poziÈ›ie – Margaret însă È™i-o dorea foarte provocatoare – îi căută rapid faÈ›a. Nici el nu È™tia exact în acel moment, care dintre cei ''doi'' îi comandase creierului să facă acest lucru, dar ochii lui se opriseră deja asupra feÈ›ei. Căutau insistent ceva. ÃŽn semiîntuneric, reuÈ™i greu de data aceasta să citească pe chipul ei aÈ™a cu ochii întredeschiÈ™i, destindere, multă încredere È™i siguranță, iar surâsul fin, chiar discret al buzei superioare în combinaÈ›ie cu gropiÈ›a foarte mică formată în obrazul stâng, te îndemnau la liniÈ™te È™i visare. Și mai citi − È™i asta îl puse din nou È™i mai tare pe gânduri − ceva de genul: vezi, deja te-am cucerit!
− …Ba da, dar acest ''liber'', are alt sens, acum! răspunse ea într-un târziu. Fill, toate camerele sunt ascultate È™i monitorizate, non-stop. Acum, datorită unei probleme tehnice, această cameră nu mai poate fi monitorizată, È™i cel puÈ›in până când se va întoarce soÈ›ul meu sau Marck, putem vorbi fără frica de-a fi ascultaÈ›i! Acum înÈ›elegi?
Fill confirmă că a înțeles explicația ei, cât de cât logică, dar gândi: nu putem fi ascultați, dar putem fi înregistrați, și ascultați mai târziu!... îndreptându-se spre fotoliu, făcându-i și ei semn cu mâna să vină în celălalt.
Margaret nu dădu curs invitaÈ›iei, rămânând în aceeaÈ™i poziÈ›ie, cu spatele drept lipit de coloană, È™tiind că această poziÈ›ie − sigur îndelung exersată − o avantaja enorm de mult.
Fermitatea sânilor ieșea obraznic și provocator în evidență, forma lor puțin ascuțită se observa prin maioul ușor transparent și se profila obsesiv într-o imagine foarte excitantă în fundalul ferestrei cu sticlă specială.

- va urma -