Ce cuvânt idiot... îți induce o stare de disconfort numai când îl pronunți, sau te gândești la el. Cred că și cei mai „economi” dintre noi, fac zilnic risipă de ceva că vor, vrut-au, sau au făcut-o poate involuntar și sigur vor mai „recidiva”. Unora, puțin le pasă de ea (pot chiar să se mândrească, sau să se laude când o fac), iar alții s-o urască. M-am etalat din prima, numărându-mă printre cei din urmă.
Fiind dușmanca mea declarată, nu c-aș fi vreun zgârcit neapărat, de câte ori mă ciocnesc de nenorocită o canonisesc cu câte-un puhoi de blesteme, fi-mi-ar scârbă...! ăl mai pronto, și-mi plantez un prompter de-njurături fix la propria-mi adresă fără bară de repetiție, tot ca să fiu econom. Acum, că descrisu-m-am suficient să-l fac invidios și pe avaru’ lu’ Moli, o să-ncerc să fiu mai la „objection tango” cu escroaca.
Janghina are prostul obicei să se deghizeze, își face clone cum am zice noi p-aci, de n-o mai recunoști când o inviți la dans. Îi place să conducă, și-o să râzi, da’ șchioapa naibii se crede baletistă și să mor eu de urticarie dacă refuză vreun sărac. Nu’ș cum naiba face că nu iartă nimic și la doi înainte, sigur unu-i-napoi, în ritmul ei bun-înțălăs. Bun pă draku! – că uite io unu’ dau cu stângu-n-dreptu’ de numa-pă-numa’ după fiecare risipă de efort să mă las condus și-i bai mare dacă cine știe cum caznele-s pe dos. Taman atunci și-aduce aminte târâtura cât a investit în mine, și-și cere dreptul. Cu stângul vin eu, v-am zis că-i șchioapă, da’ nu te prinzi decât dacă te uiți la altul când dansează cu ea. Când ești tu pe rol, nu simți nimic, adică ești complet nesimțit. Ceilalți mai simt câte ceva, dar nu zic nimic, țin doar deștile încârligate la spate, bucurând-se pe mare blat că nu-s reflectoarele pe ei când dă juriul de la patinaj notele. Juriul de drept n-a putut să vină, era ocupat cu propria risipă.
Mă rog, să zicem că azi am ieșit bine, am risipit eu o șpagă mică și-am luat 5 pe linie... ani! Față de cât am economisit, chiar se merită. V-am spus că urăsc risipa...