poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-03-08 | |
-Am găsit un fir, e al tău.
Urăsc să fiu așa, dar caut și caut ce se află la capătul firului. Am chipul plin de urmele tale, ești adânc înfiptă în mine, cu ochii tăi, cu buzele tale, cu inima ta bătând prea puternic peste inima mea. Mă uit în sus și văd cerul plin cu nori de vise albe și ochii tăi printre ele, ca doi sori întunecați, un pic malefici. Mă atrage zborul spre tine, legat de firul ăsta ciudat. Mă ridic, mă las iar, aterizez cu privirea în privirea ta. -Nu vreau firul ăsta, ești tu. Am căzut, cu picioarele încrucișate, cu mâinile moi împingând tărâna din pământ. Nu pot să mai ridic ochii, fixați acolo, în sufletul tău deschis cu ochii, în palmele tale cu inelul legăturii, cu zâmbetul perfect. Am coborât cu cerul în inimă și am cântat secunda fericii. Nu știam că există așa ceva. M-ai respins, floare, tu. -Atunci, primește alt fir, voi fi al tău. Zâmbet desăvârșit. Tu ești sigură că poți să mă ridici? Tu ești conștientă că mă ai în palma ta, o păpușă de plastic, pe care o trântești din colț în colț, cu puterea ochilor tăi, cu albeața angelică a chipului tău? Cerul se ridică si se lasă, firul se mișcă pentru ca ea să se convingă. Observă cu ochii ei din cer, undeva departe, pe Pământ, cum se mișcă un punct, o păpușă, un trup aparent fără suflet. Avea dreptate. Firul era iubirea, firul era legătura lui de sclavie de care ea nu aflase niciodată. Privi mai atentă păpușa. Era simpatic și interesant jocul. Îi place să comande acest trup însuflețit de ochii ei, de zâmbetul ei și de trupul ei. Coborâ de acolo, de sus, îngerul, să privească mai atentă, să se joace acel joc frumos. -De data asta primesc firul tău, dar vreau să îmi dai și mie un fir, firul acela de trandafir alb. Să îmi arăți așa că sunt a ta și doar a ta. Pentru prima dată păpușa se mișca singură. Nu îl mai mișca doar privirea ei, ci promisiunea că acei ochi superbi îl vor face să se miște de fericire, o viața de acum încolo. A ridicat trandafirul alb, l-a copiat în trei trandafiri identici pentru a fi sigur că va fi iubit de ea. Păpușa era acum fericită lângă păpușa lui, cu trandafiri albi și puri de iubire sinceră. -Îți dăruiesc și eu firul meu. De acum sunt a ta.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate