poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-12-23 | |
Îmi aduc aminte, cu drag, de sărbătoarea de Crăciun din copilărie. Părinții mei, D-zeu să-i odihnească, știau secretele tainice ale acestei sărbători. Erau copii de țărani de pe Valea Mureșului și a Târnavelor.
Cardinalul Todea, părintele confesor, i-a educat la Casa Domnului din Blaj în credința față de D-zeu. De fapt, în ’școalele’ Blajului nu se făcea decât politica bunei credințe în neamul românesc și în D-zeu. În acest fel și-au construit părinții mei familia. Eram trei băieți și doua fete, dintr-un total de șase copii. Primul copil le-a murit pe vremea când erau profesori într-un sat amărât din Ardeal. Seria de cinci a venit după cum erau repartizați ca profesori. Ultima destinație pentru ei a fost liceul din Ocna Mureș. În fiecare an, o sora mai mare de-a tatălui meu venea acasă la noi și se îmbrăca în Moș Crăciun. N-o recunoșteam nici în ruptul capului, deși, cu ea făceam ore de religie. Orele de religie le făceam pe ascuns, ca și slujbele oficiate de către ‘mafia blajeană’, la noi în casă. Mătușa mea, călugăriță pe post de Moș Crăciun, fusese închisă șase ani la Gherla pentru că nu a renunțat la greco-catolicism. Securitatea ne supraveghea intens. La noi acasă ‘mari minuni se întâmplară’. Marile sărbători religioase, după calendarul greco-catolic, se ceremoniau cu ușile închise și cu foști preoți, proaspăt ieșiți din închisorile comuniste. Cardinalul Todea era capul răutăților și mijlocitorul ‘bețiilor spirituale’. O adevărată corvoadă erau zilele de sărbători. Podelele din casă trebuiau ’șurluite’, curtea imensă trebuia măturată, covoarele, cam subțirele și uzate, trebuiau să fie curate și vesele. Pe ele urma să pășească Moș Crăciun cu daruri. Gândul meu, ca al fiecărui copil lipsit de lucruri materiale dar înconjurat de bogații spirituale, era la daruri. Toate darurile de Crăciun erau condiționate de credință, ascultarea de părinți și învățat. Mai târziu, copil fiind, D-zeu mi-a răpit cu discreție părinții și sărbătorile. Eu încerc, în postura de părinte, să-mi aduc aminte în primul rând de ceea ce am trăit și să retransmit bucuria nașterii Domnului tuturor celor pe care îi iubesc. Poftiți la masa de Crăciun.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate