Scala de la un radio Gloria ieșise din carcasă. Era ziua de 19 iunie 1623, ori din 1923, când se creară radiodifuziuniile germană, austriacă, belgiană, olandeză și norvegiană. Se auzi un orăcăit în tot Clermontul. Orăcăitul fu botezat Blaise. De-atunci a luat ființă La Scala. Și cânta, și încânta, și descânta… Toată lumea asculta, adormea, numai când se așeza sub scală, de unde se-auzea când sfooor, când shfâââââr, dar și un chrohrîîîîî… hrâchooo….ghrîîîîî. Sforăit, grohăit – maestro solo, andante molto vivace. Blaise s-a agățat din pruncie de finalul perioadei penticostale, triodale ori pascale. Cu tâmplele sale teologice scutura cosmosul, neajuns cu mintea de nimeni mai înainte, iar acesta fâșâia ca papura, stuful din deltă. S-a autointitulat filosof de scală, după cum și Isac Newton a fost poreclit tot pe atunci filosof bătut de măr în cap. A început să se-ntrebe de ce lumea n-ascultă un concert al trestiilor după variațiunile crepusculare ale fugilor lui Bach, ori măcar un cor de muzică gregoriană de cosași, greieri, cicade, ci doar de Gloria… Gaynor, adică de-un norișor alarmant de vesel al grătarelor maneliștilor îmbrăcați în oranj reflectorizant, care înainta, înainta și se repeta în linie melodică, reproducându-se pe sine, într-un infinit de ecouri, senzații de cărnuri flasce, obsesii egolatre ce păreau la început altruiste. Deodată s-au urcat trei tineri de douăzeci și ceva de ani la stația Piața Victoriei. Gloria (gorila de câmpie, radio Guerilla), se transformase, iată, în metronom subteran, Blaise îi urmărea pe cavaleri, uitând să mai coboare la Crângași pentru a-și oxigena părul său crescut bezmetic. Cei trei erau foarte înalți, de atingeau cu frezele artistic date cu gel bolta metronomului al cărui pendul alerga pe scală ca fulgerul duminica (Domini dies). Metronomul este, conform dex online, un instrument prevăzut cu o tijă de pendul, cu perioadă reglabilă, care marchează tempoul în muzică. Fiindcă ploua de rupea, numai în metronom umbrelele lungi, bărbătești, căpătară a doua lor utilitate, imediat ce tinerii luară distanța regulamentară de cinci metri unul în urma celuilalt și începură să se plimbe precum Charlot, sprijinindu-se de umbrelă ca de baston. Blaise stătea pe scaun și se mira cum de nu-i zgâlțâie metronomul mai tare, pentru că bolidul circula cu viteza luminii. A! Păi dacă a văzut înălțându-se în epoca barocului un metronom fenomenal, inventat pentru dirijarea viitoarei clonări a lumii din mileniul al treilea! Ca trimis special din secolul al șaptesprezecelea, al barocului, Blaise își dădu seama că în București oamenii erau înlocuiți cu niște clone metronomice, dând la fiecare pas făcut din capete în stânga și-n dreapta. Nu mai știau să țină capul drept, făceau ca păpășile numai da da, ta ta ta…
Blaise a urcat pe scală până a ajuns la „seducătorii” conducători din 2009-2011 ai principatelor valahe de la Porțile Orientului și Gurile Dunării. Precum Paul de Marenne, își dădu seama repede că aici e un „paradis devastat”, că toți invadatorii din exterior dispăruseră de zeci de ani, însă se puise excesiv o șleahtă a invadatorilor din interior. Ajuns în vârful de piramidă al metronomului, pe Blaise l-a interesat dacă au rămas acolo oameni. Nici gând! Primele clone umane dintr-un stat de pe glob călăreau metronomul adâncurilor înflăcărate portocaliu-albastru. Și din combinația aceasta sărită de pe fix, exact cum era și combinația hainelor de la șoimii patriei, Blaise și-a dat seama că lumea s-a prostit din 2011 pornind de la aceste clone oranj. Oamenii dispăreau zi din zi. Atunci fu atins și Blaise de bagheta oranj a metronomului. S-a transformat într-un pascal pascalian de pascal.


Notă:

Pascal-ul este o unitate de măsura pentru presiune ce este egala cu o forța de un newton aplicată pe un metru pătrat.

http://cs.wikipedia.org/wiki/Soubor:Praha,_Letn%C3%A1,_Metronom.jpg