poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-05-24 | | Înscris în bibliotecă de Adriana Gheorghiu
Prima parte – Capitolul 4 – Parcul Birtwick
În tot acest timp, stăteam în grajd și în fiecare zi mi se peria părul până când strălucea ca pana corbului. Era pe la începutul lui mai, când de la moșierul Gordon veni un om care mă duse la conac. La plecare, stăpânul îmi spuse: “La revedere, Tăciunel! Să fii un cal bun și să faci întotdeuna tot ce-ți stă în putință.” Eu nu i-am putut spune “la revedere”, așa că mi-am pus botul în palma lui; m-a mângâiat cu blândețe, apoi am părăsit primul meu sălaș. Și deoarece am stat la moșierul Gordon timp de câțiva ani, sunt în măsură să vă povestesc și despre acest loc. Parcul moșierului Gordon mărginea satul Birtwick. În parc se intra printr-o poartă mare de fier, lângă care se afla primul corp de case. Mergeai la trap pe un drum neted, străjuit de arbori mari, bătrâni, și dădeai de un alt corp de case și de o altă poartă, care te ducea la casa propriu-zisă a moșierului și la grădină. Dincolo de acestea se aflau padocul, vechea ogradă și grajdurile. Deși existau adăposturi pentru mulți cai și căruțe, eu voi descrie numai grajdul în care am fost dus; acesta era foarte spațios, cu patru boxe; o fereastră mare dădea în curte, ceea ce făcea ca grajdul să fie plăcut și aerisit….. Și într-o astfel de boxă m-a dus grăjdarul pe mine: era curată, aerisită și plăcută. Niciodată n-am mai stat într-una mai bună. Marginile ei nu erau prea înalte, așa că printre barele de fier fixate de tavan puteam vedea tot ce se petrece. Grăjdarul mi-a dat niște ovăz foarte gustos, m-a mângâiat, mi-a spus câteva cuvinte blânde și apoi a plecat. După ce mi-am mâncat porția de boabe, am privit în jur. În boxa de lângă mine era un ponei micuț, grăsuț, sur, cu coada și coama stufoase, cu un cap foarte drăguț și un bot mic, obraznic: Mi-am rezemat capul de barele de fier ale boxei și am spus: - Bună ziua, cum te cheamă? El s-a întors spre mine atât cât îi îngăduia funia căpăstrului și mi-a răspuns: - Ma numesc Merrylegs, sunt foarte frumos, duc în spate domnișoare și uneori o duc la plimbare și pe stăpâna noastră, într-o trăsură. Ele, ca și James, dealtfel, au o părare foarte buna despre mine. Tu o să locuiești în boxa asta? Am raspuns: - Da. - Atunci e bine. Sper că ești blând; nu-mi place să stea lângă mine cineva care mușcă. Chiar în clipa aceea am zărit capul unui cal ce se uita din boxa de vizavi; urechile îi erau spre spate, iar ochii priveau destul de liniștiți. Era o iapă înaltă, murgă, cu un gât lung, frumos; se uita pieziș la mine și spuse: - Așa! Deci tu ești cel care m-a dat afară din boxă, Este un lucru foarte urât pentru un mânz ca tine, să vina și să alunge o doamnă din propria sa boxă. - Scuzați-mă, am spus, eu nu am dat pe nimeni afară; omul care m-a adus m-a băgat aici și nu am nici o vină pentru asta; cât despre faptul că sunt mânz, am împlinit patru ani și acum sunt un cal în toată puterea cuvântului; nu m-am certat niciodată cu alți cai și dorința mea este să trăiesc în pace. - Bine, răspunse ea, vom vedea; se înțelege că nici eu nu vreau să mă cert cu un cal tânăr ca tine. Nu am mai auzit nimic. După-amiază, când iapa din boxa de vizavi a plecat, Merrylegs mi-a povestit totul deespre ea. - De fapt, începu Merrylegs, Ginger are prostul obicei să muște; de aceea au și botezat-o Ginger – și când era în boxa liberă mușca pe cine apuca….. I-am răspuns că n-am mușcat niciodată altceva decât iarbă, fân și grăunțe și că nu-mi puteam închipui ce plăcere găsea Ginger în asta. - Păi, eu nu cred că Ginger găsește vreo plăcere, spuse Merrylegs, este vorba doar de un obicei urât; zice că nimeni n-a fost bun vreodată cu ea și, deci, de ce să nu muște? Bineânțeles că este un obicei foarte urât, dar sunt sigur, dacă este adevărat ce spune, că înainte de a veni aici toți s-au purtat foarte rău cu ea. John însă face tot ce poate să-i intre în voie și James la fel, iar stăpânul nostru nu folosește niciodată biciul dacă un cal se poartă cum trebuie; de aceea, socotesc că aici Ginger ar trebui să fie mai blândă. Vezi, spuse el cu o privire plină de înțelepciune, eu am doisprezece ani; știu multe și pot să te asigur că în tot ținutul nu există un alt loc mai bun pentru un cal, ca aici. John este cel mai bun grăjdar din câți au existat vreodata- este aici de paisprezece ani. Iar un băiat mai bun ca James cred că n-ai întâlnit niciodată; așa că nu este decât vina ei că n-a mai rămas în boxa liberă. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate