Nici n-a apucat bine nea Petrică să umple halba de bere că Bogdan a și dat-o pe gît.
S-a șers de spumă apoi a mai cerut una.

Și pînă la urmă l-au mai găsit pe barcagiu?
Da, îi zic. L-au găsit aseară pe la vreo opt.
Da unde l-au găsit? Că noi l-am căutat vreo trei ore pe Siret și n-am reușit. E drept că barca noastră gonflabilă cînd intră în vreo dolie de-abia face față. Plus că avem o cange degeaba. Trei metri de sfoară cînd apa e de cinci metri.

La prund nu mai era la prund după ce se făcuseră excavări pentru refacerea digului. Bogdan a mai luat o gură de bere. Bă, acolo fundul apei e plin de răgălii și cangea se agăța din cinci în cinci metri. Cum dracu să-l găsești? Asta ca să știi și tu. Degeaba noi pompierii cărăm barca în spate și-l căutăm în draci. Pînă nu-l umflă apa mortul nu iese la suprafață.

*

Demult obișnuiam să mă joc de unul singur. Cînd aveam 16 ani și urcam dealul Episcopiei îmi fixam o zi. De regulă 12 septembrie. Cînd e Sfîntul Emilian. Îmi spuneam atunci: ține bine minte ziua asta. Cînd vei avea 25 de ani să ți-o aduci aminte să vezi unde erai și unde vei fi. La fel la 25 de ani. Þine bine minte ziua asta să vezi unde vei fi la 30.

*

Nea Petrică mai pune o țăpulică. De la halbă Bogdan trecuse la țap. Asta e. Mi-au tăiat din salar. Mi-e și rușine cînd avem o intervenție mergem cu mașina și ne depășesc toți tîmpiții din străinătate. Poți să ai toate semnalele sonore și luminoase în funcțiune că ei îți arată degetul pe geam în timp ce te depășesc.


Dă mă și uite-așa. Prostălanul n-avea clienți la barcă și l-a rugat unu' din sat să descarce o rabă de petriș. Pînă și mă-sa zicea: oameni buni nu-i mai dați bani copchilului că îi bea pe toți. Da' el nu și nu. A luat toate crîșmele la rînd apoi i s-a făcut de o baie.

Bă, zice Bogdan. Am avut control azi de la București. Au venit doi. Unu' cre' că era colonel. Au inspectat mașina. Morții mă-sii de mașină că ne-am întors de la barcagiu s-a supraîncălzit motorul și am rămas pe pod. S-au uitat ăia pe la motor și au început să mă întrebe tîmpenii despre cum funcționează. Le-am dat cu flit. Le-am zis: frățicule eu sînt șef de echipaj. Șoferul e plecat în concediu.

Să-i ia dracu'. Că noi dacă facem o pană tre' s-o plătim din buzunarul nostru. Pe ei îi doare în cur. Cînd predai mașina la schimbul de tură ea tre' să arate ca-n Nekerman


*

Cîn plecăm seara bunică-miu rămîne singur. Legăm porțile mari cu sîrmă și le blocăm cu un căprior. Poarta mică o blocăm cu o scîndură. Are un lighean lîngă pat pentru nevoi dar de multe ori nu ajunge la el. O măsuță cu un radio luat de la s.h. un teanc de reviste Lumina Creștinului în care mai publicam poezii religioase. Din vremea în care credeam că dacă iubești pe oricine ți se iartă totul. Și cîteva ziare de prin 2004. Ca să-i fie mai ușor maică-mea încercuise articolele semnate de mine.

Cum ar fi oare să-ți petreci viața țintuit într-un pat. Vocea de la radio să fie singura voce pe ca o auzi. Lumina aia gălbuie ca un pui de cloșcă se stinge. Podul casei trosnește șoarecii scormonesc după boabe uitate de porumb. Oare ce ți-ar trece prin cap. Oare ce ți-ar trece prin cap cînd te trezești în toiul nopții într-un întuneric deplin și nu-ți dai seama dacă forma din fața ta e doar o sobă de teracotă sau sfîrșitul ca o formă nedefinită ieșită din perete.

*

Bă și doar trecea Siretul cu barca de atîția ani. Cum dracu a uitat el să lege barca de șufă?
Bogdan alunga fumul de țigară cu mîna de parcă ar fi vrut să îndepărteze o pînză de păianjen.
Se mai întîmplă. Probabil că era beat dacă a băut prin tăte crîșmele. A sărit în apă și l-a lăsat inima.
Na că acuma nu ne ma ia nimeni cîte un leu să trecem dincolo. Că așa lua el. Un leu de om.

*

Cînd eram mic cel mai mult îmi doream să văd pe sub apă.