Copii veniseră, Adam și Eva se jucau cu câinii. Cornelia mișuna prin curte și încă dădea telefoane anunțând lansarea.
-Sâmbătă ora 17, da domnule! La sala Dalles, bine, vă aștept!
Sâmbătă, adică astăzi. Am ajuns pe la ora 15. Cornelia pregătise sticlele cu șampanie, gustări, fursecuri. Domnul Paltin m-a convins să dau autografe în locul lui mihai. așteptam, după spusele acestuia. să apară și participanții de profesie, acei consumatori de gustări și generatori de bârfulițe neliterare. Stăteam după perdeaua scenei și priveam, printro găurică, în sală. Sala era ocupată aproape pe jumătate și mai era o oră până la începerea evenimentului. Îmi așternusem câteva vorbe pe hârtie dar, recitind textul mi-am dat seama că este de o banalitate înfiorătoare. niciodată nu am cochetat cu scrisul și nici nu am vorbit în fața atâtor oameni. Domnul Paltin s-a apropiat și mi-a spus:
-Dacă știam că după moarte vin atât de mulți oameni la o lansare, muream și eu la fiecare volum.
De-acum sala era aproape plină. Rondelistul mobilizase fotografi, un cameraman, adusese și o actriță să recite din versurile lui Mihai. Tot el a făcut invitațiile la prezidiu, tronând de pe scenă și lăsând un loc liber, pentru mine, lângă el. M-a simțit emoționată și, punându-mi mâna pe umăr mi-a spus:
-Și eu am aceleași emoții la fiecare lansare, de parcă ar fi prima.
Priveam toate acele chipuri, cunoscute și necunoscute mie. "Poștașul" mi-a dat cuvântul și în sală s-a așternut o liniște deplină. Doar foșnetul unui evantai trăda ceva mișcare.Actrița aceea plinuță și frumușică își făcea vânt cu frenezie. Am scos hârtiuța cu discursul și am așezat-o pe masă. Doamne, cât de mulți oameni erau! Suimțeam nevoia să-l am pe Mihai lângă mine să mă îmbărbăteze, să mă mângâie. Aș fi vrut să-l "invoc" dar nu aveam starea de spirit și nici timpul. liniștea sălii se prelungea și urca amenințătoare spre scenă. Ochii mi s-au umezit și nu am putut citi măcar un rând. Am spus doar că, în vizită la Þăndărei, o bătrână m-a îndemnat să fac ce trebuie să fac.
A fost suficient.
Apoi, rând pe rând, în cuvântul lor, și-au spus părerea și l-au evocat oameni pe care nu-i cunoșteam dar îi simțeam, prin cuvintele lor, de parcă i-aș fi cunoscut de când lumea.
La sugestia "celui mai mare rondelist în viață"m-am substituit lui Mihai și fiecăruia care a dorit, am așternut câteva rânduri.Vedeam alternând coperțile ce le ridicam și scrisul meu, pe pagina de gardă a cărților.deodată am auzit, în spatele meu, vocea unui bărbat care exclama:"frumoasă vineri și sâmbăta asta!" am întors, brusc, capul și am văzut, din spate, o doamnă voinică ce împingea un cărucior în care era imobilizat un bătrân cu pălărie albă și care purta în mâna dreaptă un baston sculptat. Pentru o clipă, am crezut că este Sanda cu Mihai în scaunul cu rotile și am strigat:
-Mihai!!!
doamna s-a întors mirată. Chipul ei îmi era străin. asistența s-a oprit din zumzet, pentru o clipă. După acest incident, oamenii s-au precipitat spre ieșire, privindu-mă întrebător. Domnul paltin îi conducea spre ușă spunând fiecăruia câteva cuvinte de mulțumire pentru prezență. Pe masă mai rămăseseră câteva volume. Le-am împerecheat și le-am dat copiilor, apoi domnului Paltin și Corneliei. Pe cele care mi-au rămas le-am mirosit îndelung, savurând mirosul de carte nouă.. Geoge cu Cornelia strânseseră ce mai era pe mese și urmaq să mergem acasă. Poșeta mea, atârnatăp de spătarul scaunului pe care șezusem când dădeam autografe, era întredeschisă. Am strecurat cărțile în geantă, am închis poșeta și am plecat spre mașină.
Am ajuns acasă și am privit îndelung arteziana ce spăla "spațiul și timpul" și alimenta bazinul cu pești colorați. Am abandonat geanta pe terasă și am intrat să mă schimb. copii se jucau cu câinii, George cu Ioana erau în dormitorul de sus.. Ca o glumă a lui Mihai, de clanța dormitorului era atârnată o pălărie albă ca semn să nu fie deranjați. Am, făcut o baie în piscină și apoi mi-am dorit să citesc în "literă rece" scrierile lui Mihai. Ioana cu Mihai au coborât în costume de baie și, în drum spre piscină au întrebat:
-Primești cu mutație definitivă, la tine în casă, trei americani?
Apoi au sărit întro ploaie de stropi, ținându-se de mână în apa transparentă. Curcubeul s-a ivit pentru o clipă în stropii iscați.
Am început să plâng așezat, izbăvitor, descătușat. Aveam să fim din nou cu toții acasă.
Cornelia mi-a oferit un pahar cu vin rece și mi-am revenit din emoția veștii ce mi-au dat-o copii.
Am deschis poșeta și am scos cele două volume, privindu-le îndelung.
...Și o carte...
Cercul se închisese.
Când am așezat volumele pe măsuță dintre ele a căzut pe jos ...un bilet de loterie...