............................................................................................
Dimineață s-au întâlnit cu ceilalți prieteni. Mihai le-a prezentat-o pe verișoara lui din București, o blondă minionă, bine legată, dar puțin cam îngâmfată.
- Ea este Diana, vara mea bună, spuse el și-i prezentă pe rând.
Fetele au întins păturile, în timp ce băieții își aruncau undițele și mulinetele în apă. Roberta li se alătură.Vântul adia ușor, răvășindu-i părul.
Cerul era limpede ca oglinda. Soarele călduț le mângâia fețele tinere. Era atâta prospețime în atmosfera aceea, încât ea simți nevoia să se întindă pe spate și să-și afunde trupul în iarba umedă. Închise ochii, se relaxă și respiră aerul curat, puternic, al dimineții. Începu să-și plimbe delicat degetele peste firele de iarbă fragedă, adunând roua în palme și umezindu-și chipul. Mario o privea de când se întinsese, urmărindu-i fiecare mișcare.
- Mario, fi atent!...trageeee!strigă Mihai trezindu-l din visare.
El se repezi la undiță, înțepă și scoase la suprafață un caras frumușel , de aproape un kilogram.
- Eeeeei, gata ai spart gheața! strigă prietenul său bucuros.
Ceilalți au început să comenteze, să glumească și să râdă agitându-se fără rost în jurul lui.
- Traiane, îți pleacă lanseta!...strigă Mihai precipitat.
Din câțiva pași, uriașul a ajuns lângă lansetă și o trase la timp...
- Oho,ho,ho, stai cu tata micuțule! Să fiu al dracului dacă ăsta nu-i crap! spuse în timp ce mulina de zor, plimbând captura dintr-o parte în alta, obosind-o, aducând-o încet spre mal.
Mario se apropie cu minciogul, urmărind încordat mișcările peștelui.
- Încet, încet...dă-i la stânga...îl iau aaaaacum! spuse intrând cu picioarele în apă. E rece ca dracu! se zbârli strâmbându-se. Plimbă-l, așa, așa ...ușooor! Gataaaa, l-am luat! strigă bucuros.Yes, yes, yes!
- Ptiiii! să fiul al mamei dacă n-are peste trei kile!exclamă Traian.
- Bă țărane, maaare noroc ai avut! Ai mâncat cu polonicu' frate...Ãsta merge la grătar, nu-i așa? îl necăji Mario.
- Da, da...uite jumatea lui cinci, ai vrea tu...! îl repezi acesta scoțând acul din gura monstrului.
- E o idee bună! interveni Roberta. La grătar cu el, hai! zise făcându-le cu ochiul fetelor, pentru a le ațâța.
- Da, da, la grătar cu el! tăbărâră ele pe bietul băiat care-și apăra prada cu corpul, încercând să le îndeparteze cu o mână. Cațavencilor, roiți-o de-aici, că vă arunc în apă...!
Se trezi asaltat și de băieți care înșfăcară peștele, jucând ,,Măgărușul,,cu el, obosindu-l în final pe ex proprietarul capturii.
- Bine bă, puneți-vi-l pe grătar...cu voi n-o scot la cap! Sta-v-ar în gât! spuse gâfâind .
Toți hohoteau.
- Fetelor, mergeti și adunați crengi uscate, tu Mihai, du-te și adu grătarul, eu curăț peștele, iar voi, se adresă ea celorlalți băieți, aveți grijă să nu pierdeți vreun pește...!
- Mario, vino puțin...nu pot să-l tai că mișcă...fă-i ceva!
Îl luă și îl lovi de pământ.
- Nu vă este milă de el? întrebă oripilată Diana. Parcă ați fi barbari!
Roberta o fulgeră cu privirea.
- Atunci tu, ce cauți printre barbari?o întrebă pe înfumurată.
- N-am crezut că voi asista la o asemenea scenă, clipi des, dându-și ochii peste cap, evitând privirea Robertei.
- De ce nu te-ai dus după vreascuri cu fetele?
- Pentru că nu-mi place să primesc ordin de la nimeni, o înfruntă ea, apoi își turnă puțină Cola în pahar și sorbi ușor.
Mario se retrase la undițele lui, ascultându-le și mustăcind.,,Habar n-are cu cine are de-a face, săraca, mi-e milă de ea,, își spuse știind ce-i poate pielea Robertei.
- Auzi fetițo...eu nu dau ordine nimănui și dacă nu-ți place, n-ai decât să te uiți în altă parte. Noi nu suntem obișnuiți cu fițe...
- Mă numesc Diana, nu fetițo, apăsă aceasta pe ultimul cuvânt. Și pe urmă, nici nu sunt obișnuită să vorbesc cu o țărancă...ca tine. Așa că refuz să-ți răspund la provocări, încheie întorcându-i spatele.
- Ce te face să crezi că ești superioară celorlalți? Dacă am înțeles bine, ești verișoara lui Mihai, care este tot țăran ca noi toți și ai grijă ce faci, nu încerca să mă calci pe bombeu, c-ai încurcat-o cu mine, fetițo!
Diana își continuă plimbarea dând din mână a lehamite, parcă vrând să spună:,,Scutește-mă...!,,
Roberta curăță peștele. Fetele veniră cu brațele pline de vreascuri.
Au făcut focul și s-au adunat cu toții în jurul lui, așteptând finalul. Mario stătea între Diana și Roberta .
- Tu ești de aici din sat? întrebă tânăra flirtând cu el.
- Da, răspunse Mario.Ce e rău în asta?
- Aaaa, nu! mă gândeam că ești altfel decât ceilalți.
Mario, simțind tensiunea Robertei se ridică și se îndreptă spre lac, să-și verifice momeala. Diana îl urmă.
- Mă înveți și pe mine să pescuiesc?
Tânărul o măsură din cap până în picioare, interesat fiind de aspectul ei sexi.
- După ce mâncăm, cu mare plăcere.
- Eu nu mănânc, te aștept aici. Nu-mi place peștele.
- Am înțeles, dar avem și altceva. Nu e bine să stai retrasă. Îi faci și pe ceilalți să se simtă aiurea.
- Mă îndoiesc...ceilalți nu sunt ca tine.Oricum nu am nimic în comun cu ei. N-am vrut să vin, dar au insistat ai mei, altfel, Mihai ar fi trebuit să rămână acasă. Până la urmă va fi o zi frumoasă dacă îmi vei permite să-ți stau alături. Sper că nu te deranjează.
- Mă tem să nu te plictisești... și eu sunt asemeni prietenilor mei...
- Nu-i adevărat! tu ești finuț, deosebit...
Roberta asculta cu mare atenție dialogul dintre cei doi.,,Ce infatuată...se crede buricul pământului, iar el îi cântă în strună,,
- Mario, e gata masa!Vino și fă saramura...
El se apropie zâmbind șăgalnic.
- Uite, ai aici roșiile coapte și ardeii, patrunjelul, usturoiul...
-Văd, nu sunt chior, o întrupse el amuzat. Nu cumva îmi dai prea multă atenție?
Termină de preparat saramura și o aruncă peste pește. Pofteai la ea doar privind-o, nemaivorbind despre miros...
- Traiane, nu-l mai boci prietene! Ia uite ce bine-i stă în saramură, îl necăji Mihai rupând o bucată și îngurgitând-o pe nerăsuflate.
- Diana, nu mănânci ? întrebă Ileana binevoitoare.
- Las-o dragă! Nu are nimic în comun cu noi...,,niște țărani sălbatici,,
Tânăra roși, simțindu-se jenată.
- Roberta, suntem la masă, nu ne strica ziua! interveni Mario.
- Mda! mormăi, se ridică și plecă.
O urmă, se apropie, apoi o sărută pe obraz. Ea îl îndepărtă și se șterse știind că îl jignește acest gest. Se așeză pe iarbă.
- Ce înseamnă asta?
- Înseamnă că-i dai apă la moară...
- Hai, bate nasu'!Nu fi răutăcioasă...gândește-te că e singură și nu cunoaște pe nimeni.
- Mariooo! se auzi el strigat de Diana.
- Vin acum!
Se ridică și alergă într-un suflet. Roberta o privea cu ură.,, Mario e al meu, nu vezi chioaro?,, își spuse în gând.
- Mi-ai promis ceva, îi zâmbi curtenitor, descoperindu-și dantura perfectă.
Soarele începu să dogorească. Tinerii s-au dezbrăcat de hainele mai grosuțe, rămânând în tricouri și șorturi. Roberta se uita la băieți cum își dădeau coate, privind lacomi la sânii voluptoși ai Dianei. Invidia o măcina. I-ar fi plăcut și ei să stârnească asemenea reacții, dar din păcate ea îi avea potriviți. Nu purta niciodată haine mulate pentru a-i evidenția. Era mai pudică și pe urmă îi plăcea să poarte lucruri largi, sport, în care să se simtă bine. Se uita la Mario cum îi dădea lecții de aruncat lanseta, stând în spatele ei, sub privirile invidioase ale celorlalți băieți.
- Băi, vezi să n-o agăți...cu acu' ! glumi Nelu.
,,Ups ce idee!,, își spuse Roberta
Mario le făcu cu ochiul atingându-i ca din greșeală sânul. Ei se hlizeau prostește. Fata nu se sinchisea știind că o făcuse special. Îi plăcea să fie în centrul atenției. - Scuză-mă! spuse el cu un aer nevinovat. Te apleci puțiiin în față, apoi arcuiești spatele, privești vârful lansetei ...și aruuuunci cu putere! îi explică plin de zel ținându-și palma pe abdomenul fetei, arcuindu-i corpul. Mâna lui era peste a ei, ținând bățul lansetei, iar spatele era lipit de abdomenul lui.
- Acum mulinează repede, repede, repede.! gata .Asta-i tot. Încearcă singură!
Roberta clocotea de nervi. A scos undița din apă și s-a îndreptat spre ei.
- Ups, au încurcat-o! spuse Nelu văzând-o venind.
- Ajunge cât ai învățat-o, acum las-o și singură, altfel n-o să reușească never! spuse ea încercând să fie prietenoasă zâmbindu-i Dianei.
Sub privirile acesteia, îl îmbrățișă pe Mario și îl sărută pătimașă. El a rămas înmărmurit...Era prima dată când îl sărutase din propria inițiativă.O făcuse pentru a se impune în fața celeilalte.
Diana a întors capul pregătindu-se să arunce. Roberta i-a prins acul lansetei de tricou, în trecere, cu o abilitate feroce, fără ca cineva să observe.
- Acum aruncă cu putere! o îndemnă ea.
Mario era uimit. Nu mai înțelegea nimic.Știa că urmărește ceva dar nu-și dădea seama ce anume.
Când fata aruncă, acul i se înfipse și mai bine în spate.
- Auuuu! m-am agățat, mă doare!se plânse aceasta.
- Mai trebuie să-i dai câteva lecții, spuse ironic, bătându-l cu palma ușor peste obraz, ca pe copiii mici și proști. Pesemne că nu ești un profesor prea bun sau ea nu este o elevă grozavă...
Își descoperi gropițele fermecătoare zâmbindu-i Dianei, îi întoarse spatele și plecă trimfătoare.
,,Deci asta era, aici a vrut să ajungă,, își spuse Mario privind-o cu dragoste.
- Auuu, nu mai pot de durere! Fă ceva, Mihai!
Toți tinerii au înconjurat-o cu grijă, încercând să o ajute. Mario îi desprinse cu greu acul. Nelu dădu fuguța și îi aduse un scăunel pliant. Fata se așeză aproape de apă și privea în gol. Știa că era numai mâna Robertei. Era sigură de asta. El o consola vorbindu-i încet.
Cineva îi urmărea cu mare atenție, deși nu era acolo. Îl vedea pe el ridicându-i tricoul și tamponând cu grijă locul rănit.
Fetele se amuzau pe seama pățaniei la care asistaseră și își felicitară prietena. Ea le părăsi în scurt timp revenind pe malul apei.
- Mario, te rog, umblă-mi puțin la plumb! Pluta stă prea ridicată și mă păcălește.
Se uită atent la poziția plumbului, în timp ce ea se apropie de Diana și prefăcându-se că se apleacă după viermuși, o împinse în apă. Luată prin surprindere, fata speriată, începu să țipe dând din mâini.
- Scuză-mă Diana! n-am vrut...și tu, nu sta ca vițelul la poarta nouă, ajut-o să iasă! strigă ea panicată la Mario.
Când el se apropie de mal, pleosc, îl împinse în apă.
- Ai făcut-o special , nesimțito! strigă Diana din cale afară de nervoasă.
- M-am gândit că vă încinseserăți prea tare și trebuia să vă răcoriți puțin. Eu nu am făcut altceva decât să vă dau un imbold, spuse sarcastic, privindu-i trufașă, restul face apa.
Mario râdea. Ar fi vrut ca în locul Dianei să fie Roberta. S-o lipească de el și să-i încălzească trupul cu al său, căci apa era foarte rece.
I-ar fi plăcut să-i frământe tot corpul în mâini,să-i simtă sânii tari lipindu-se de pieptul lui.Era înnebunit după ea.
Fata stătea lângă pătură privindu-i satisfăcută. După ce o ajută să iasă pe Diana, Mario se îndreptă către Roberta care o zbughi la fugă râzând.O ajunse repede din urmă și o strânse în brațe. Erau în crâng, departe de grup.
- Aaaaa! tresări când simți apa rece de pe tricoul lui. M-ai udat... mi-e frig... pleacă de lângă mine!
- Acum ai să stai în brațele mele până când mă usuc, dacă nu vrei să te arunc în apă!
Îi plăcea căldura emanată de corpul ei.
- Ești nebuuun!
- Da, după tine, spuse el acoperindu-i gura cu a sa.
Ea îi răspunse cu aceeași pasiune, abandonându-se simțirilor. Îi scoase tricoul, din care încă mai șiroia apa și se lipi de el să-l încălzească.
- Dacă îl ții pe tine până se usucă, răcești. E încă frig, nu-i vară...
- Atunci să-mi dau și șortul, glumi el.
- Nu fi obraznic!
- Brrr! chiar mi-e frig.
Roberta îl strânse și mai mult în brațe, îl sărută, apoi se îndreptară spre grup.
- Știam că vei învinge, special te-am provocat...
- Nesuferitule! Bate nasu'!
El se conformă. Se apropie și-i atinse nasul cârn, mișcându-l de la dreapta la stânga. Era un ritual al împăcării și nu numai. De mici obișnuiau să ,,bată nasul,, de cîte ori se împăcau sau erau certați de cei mari.
- Doar pe tine te iubesc, scorpie!
Cînd încercă să-și tragă bluza de trening pe el, îl opri.
- Te îmbrac eu.
Se supuse.Tresărea la fiecre atingere a degetelor ei. Îl mângâia ușor, ca o adiere de vânt. Pielea i se înfiora de plăcere.
- Am să te chem în fiecare dimineață să mă îmbraci, îi șopti la ureche...îmi place!
Se pierdură unul în ochii celuilalt.
- Haideți porumbeilor, că a început din nou să tragă peștele! îi îndemnă Mihai.
- Ce facem mâine Roberta? întrebă Ileana.
- Mi-ar plăcea să mergem în pădure, le propuse Mario.
- Bună idee îl susținu Traian! Facem echipe, ne despărțim și ne întâlnim în luminiș. Echipa care ajunge prima, câștigă...
- Și care este premiul? întrebă Ileana.
- Cei care câștigă vor fi scutiți de orice efort. Învinșii îi vor sluji: vor merge după lemne, vor face grătarul, îi vor servi pe invingători și le vor căra bagajele la întoarcere, continuă Roberta...