poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-26 | |
Porțelan intersezonier
Căutarea unui DINCOLO DE „aici”, „acum,” „în acest fel”... este cea mai aprigă preocupare prezentă a mea... A venit Primăvara, ba chiar se... cam... duce, iar eu nu am luat cunoștință de această Realitate... Mă regăsesc în aceeași toamnă-iarnă, coborând amândouă pe hornul plin de pânze dese de milenar paienjeniș labirintic.... „Și toamna și iarna coboar-amândouă/Și plouă și ninge/Și ninge și plouă...”....Cuvintele-mi sânt prea multe, neordonate și mi-e atât de greu să le înșir într-un univers nestingherit de haosul apocaliptic al neantului... Latră câinii, pe ulițe de praf amestecat cu ploaie, născuții-nenăscuții câini ai Pământului stăpânit de născuții-nenăscuții oameni-neoameni... Un firicel fragil de mac cu petale atârnânde stând să cadă pe lemnul sidefiu, flori.... flori de trifoi ce miros a rouă și a... Acasă... Caut și aștept, dar.... nu găsesc,... nu găsesc aproape nimic, doar îl aștept pe... Godot. Banca din curte a putrezit de mult, sălciile au crescut în neorînduială, au luat odată cu creșterea lor păgână și ultima dâră de lumină care-și mai făcea cu greu loc în Casă... Lișteavă, căci ploaia a devenit un... „mare obicei” pe aici pe la noi... Salcia batrână trăznită de un fulger rebel și indecent își spală aplecarea pe acoperișul ruginit al Casei..., prelungind cu propria-i închinăciune smerita mea îngenunchere spre Înalt. Mă doare... Durerea lor, Durerea mea,... a tuturor, căci simt, prea simt și iarăși simt... Și văd deodată, la stânga mea, un... lemn?!... O... cruce??!! Cât de frumos erai, Bamby, odată, demult, într-o altă viață!!! A trecut atâta timp, că de-abia îmi mai pot aminti blănița ta neagră lucioasă și ondulată, privirea ta mândră și ochii tăi blânzi și credincioși!! Și, totuși, cântă... cucul, cintezii și mierlele... Au venit rîndunicile, care-și valsează ritualic fracurile negre-sidefate în lumina începutului-sfârșit de Primăvară, într-un anotimp nedefinit, cel puțin pentru mine, care ar trebui să se numească altfel...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate