lena

lena stă pe scara blocului ca un ghemotoc de hârtie. oamenii trec pe lângă ea ca pe lângă un ghemotoc de hârtie. strânge între picioare o păpușă.

lena. lena. așa o cheamă pe verișoara mea. lena stă pe scări cu păpușa între picioare. îi smulge părul. fir cu fir. ai ruj? de ce-ți trebuie ție ruj?
vreau să mă fac mare.

lena are opt ani. își dorește să se fi născut fără cap.

îmi scot bricheta mă așez la masa de scris. lena are opt ani.

ai să mori și tu, nu?

poți să iei de la mama ta din poșetă un ruj? vreau să fiu mare

strânge între picioare păpușa. apoi îi smulge părul. fir cu fir.

lena stă pe scara blocului ca un ghemotoc de hârtie. nu vrea să intre în casă. bunicul o s-o izbească iar de calorifer. ea strânge păpușa între picioare. îi smulge părul fir cu fir. lena se roagă. înger îngerașul meu ce mi te-a dat dumnezeu eu sunt mică fă-mă mare să-l izbesc pe bunicul de calorifer.

noaptea când tac toate lucrurile aud cutia ei craniană zdrobindu-se ca o sticlă de plastic.
atunci știu că se roagă. înger îngerașul meu eu sunt mică fă-mă mare.

lena nu vrea să intre în casă. lena vrea ruj. lena vrea să fie în locul păpușii. să fie strânsă între picioare.

maricel

maricel are zece mii. maricel are semipareză. când bea își înclină capul spre partea dreaptă. ca și cum s-ar înclina în fața unei regine. regina lui e semipareza. maricel are zece mii. vorbește peltic. regina lui are zece mii și semipareză.

carmen

uneori carmen miroase a băutură. face curat are un job important. curăță tastaturile cu un pămătuf umed. acolo vor sta oameni importanți. uneori carmen miroase a băutură.

uneori carmen e căutată la telefon. atunci oamenii importanți o strigă. își aduc aminte de ea. carmen are un job important. nu știe să lucreze la calculator. când pleacă toți se așează în fața tastelor și face poze cu celularul. pentru fetița ei. fetița ei e olimpică națională. fetița ei e în belgia. uneori casa lor se dărâmă.

uneori carmen are un job important. uneori carmen miroase a băutură. uneori bărbatul o bate cu levierul. atunci vine la lucru cu ochii vineți. își face de treabă cu spray-ul de mobilă. când pleacă toți face poze în fața calculatorului. fetița ei e în belgia. uneori bărbatul o bate cu levierul. uneori casa lor se dărâmă.

bostan
se trezește dimineața la ora cinci să deschidă barul. nu poate să doarmă din cauza vocilor. vocile îi spun să deschidă barul. vocile îi spun să se trezească la cinci.

vulturul negru

vulturul negru e un pasaj. pe acolo trec oamenii importanți în fiecare zi. pe acolo trece ioana gândindu-se la matei. pe acolo trece emilian gândindu-se la emil. vulturul negru e un pasaj medieval. cupola lui de sticlă e spartă. cupola de sticlă a lui emilian e spartă. cupola de sticlă a ioanei e spartă. ioana vrea să fie în locul păpușii. emil vrea să fie în locul păpușii. toți vor să fie în locul păpușii.


*


măcelăria
când vin camioanele noi trebuie să descărcăm hălcile de carne. iau sacul în spate simt carnea lipicioasă pe șira spinării. nici acum nu-mi dau seama cine e de vânzare hălcile tranșate stângaci ori carnea de pe oasele noastre.

uneori faianța are pete de sânge. măcelaria are nume de florărie. petele de sânge se șterg cu multă spumă. mi-e frică doar să nu intre ioana. mi-ar spune că sunt autentic eu aș face din petele de sânge un buchet de flori.

dimineața femeile spală carnea cu apă și clor apoi o așază în galantare. apoi ne așază în galantare. femeile au trupurile butucănoase. poți să te ascunzi în scorburile lor dacă te prinde noaptea pe drum. ele nu suportă rochițele cu volănașe. rochițele cu volănașe nu gândesc.

coropișnița
o văd cum escaladează pervazul. dă din picioarele minuscule cade pe spate între două felii de pâine. bunica spunea că sunt rele coropișnițele. îți intră în urechi și îți mănâncă auzul. mi-e frică s-o strivesc. în general mi-e frică de moarte. doar duminica mă simt bine. atunci biserica din fața blocului crește până la balcon și vorbește. vorbim. fleacuri. vecinii ies la geam și ne spun să vorbim mai încet. e prea dimineață.

podul cu pontoane
ca să ajungi de pe un mal pe celălalt trebuie să dansezi. trebuie să-ți găsești echilibrul. apoi când pui piciorul pe pământ ești mai sigur știi unde vrei să ajungi. în fiecare zi studenții traversează podul cu pontoane. în fiecare zi îndrăgostiții traversează podul cu pontoane. unul din zece îndrăgostiți sărută pentru prima dată. unul din zece se desparte. unul din zece se gândește dacă apa e de-ajuns de rece încât să înghețe și să uite. unul din zece se aruncă. a doua zi lumea se adună pe mal. pescarii înjură. atunci toți peștii se iubesc pe fundul apei.

noaptea văd apa neagră legănând pontoanele ca pe niște prunci abandonați în incubator. noaptea aud apa neagră clefăind ca niște prunci abandonați în incubator. mi-e frică de apă. mi-e frică de coropișnițe. aici sunt înconjurat de lucrurile care mă înspăimântă.

xania
mama ei e schizofrenă. tata e colonel în armată. tata are o amantă studentă. xania nu are unde să locuiască. nu are la ce să se întoarcă. nu are nici un loc al ei și nici un lucru nu-i aparține. ea spune că nu e de pe lumea asta și că plânge când citește aglaja veteranyi. când va mai crește se va face schizofrenă. atunci toate lucrurile îi vor aparține.

veioza
la baie nu avem lumină. avem o veioză roz. de când m-am mutat mi-am lăsat barba să crească. dacă m-aș bărbieri sigur m-aș tăia în lumina roz.
noaptea ușa de la bloc e încuiată. nimeni nu intră și nimeni nu iese. bătrânilor din bloc le e frică să moară singuri și nu ne lasă afară. ei spun că așa nu ne mănâncă noaptea. noi știm că ei mint dar îi lăsăm în pace. lipim borcane de pereți ca să-i auzim dacă respiră.

lord’s
când toate mesele sunt ocupate se ascultă muzică bună. îmi place să beau cafea. ceștile sunt mici și ți se dă gratis un biscuite. nu-l mănânc niciodată. îl pun la pervazul ferestrei. într-o zi vulturul negru va ști ce să facă din el. eu voi alerga prin pădure. acolo e o pistă cu mulți câini. nu mi-e teamă de câini. trebuie să vorbești cu ei pentru că ei sunt singuri.
blana lor e tăiată de lumina roz.

novaeuro
când vin camioanele noi trebuie să descărcăm hălcile de carne. ascultăm muzică techno și aranjăm oamenii în galantare. apoi mergem în cafeneaua preferată. lăsăm în urmă petele de sânge și spuma de pe faianță. mă înțeapă uneori barba atunci pescarii înjură toată ziua. lumea se adună pe mal să vadă îndrăgostiții cum se iubesc pe fundul apei. ioana spune că sunt autentic. de fiecare dată roșesc. mi-ar place să am nume de florărie.


*


macaraua
duminica macaraua stă dreaptă ca o lumânare de botez. în timpul săptămânii înfige panouri uriașe în cer. acolo vor locui oamenii tineri. oamenii bătrâni locuiesc întotdeauna la parter.

biserica
dacă te uiți în ochii unui copil, iar copilul zâmbește, înseamnă că ești om bun. mă uit în ochii copilului iar el zâmbește.

la biserica unde merg în fiecare duminică vine lume puțină. aici pot să-l ascult pe dumnezeu în limba mea. aici lui dumnezeu i se spune iștinem. habar n-am cum se scrie.

de regulă în timpul slujbei casc gura pe toți pereții. așa mi-am dat seama că isus are pe cap un cerc mai mare decât capul lui. am început să râd apoi m-am prins cu gura căscată. m-am rușinat. poate m-au văzut oamenii. cum poate să ierte dumnezeu un păcătos ca mine? la asta mă gândeam după ce am ieșit.

mă enervează că nu se cântă ca la mine acasă. când ajung pe sovata, unde stau eu, mă închid în baie sa nu mă vadă frate-miu. iau o partitură și cânt pe patru voci, eu sunt omul cu patru voci. o voce pentru mama o voce pentru bunica o voce pentru sorin și o voce pentru mine. toți ăștia patru patru suntem morți.

accidentul
mama ioanei e frumoasă. când voi fi bătrân voi visa la mama ioanei. visurile ni le facem noi. mama ioanei are sângele altfel. curge invers. mergem cu mașina ea îmi arată aici s-a răsturnat cu mașina. aici am lucrat douăzeci de ani. el avea aftershave old spice. când va muri se vor mira toți. vor veni medici cu elicopterul. sângele ei va străluci ca cel mai mare diamant găsit în județ.

deux-pieces
aici în fiecare zi femeile sunt alte femei. nu-mi place. sunt nesigur.

scaunul
primim vești care ne taie picioarele. creierul trimite avertisment genunchilor: în trei secunde ne prăbușim. iar genunchii trebuie să grăbească construcția turnăm betom armat să ne susținem.

engleză intesivă. cursuri de dans. ieșit în oraș.

facem concurs ce cărucior e mai frumos. al meu are mânere personalizate.
în piele e tipărit numele nostru. partea electrică nu funcționează.
nu la capacitate maximă.

webcam. bărbierit
ieșit în oraș.
unde? și al cui sunt?

snooker
am în brațe un trup fără picioare. el merge cu picioarele mele. bila neagră se tăvălește pe masă ca o inimă necrozată aruncată în cuvă. el merge cu picoarele mele dar el nu știe. mai vrei să-ți cumpăr ceva?.

nu. eu nu vreau să merg. vreau să fac pișu ca toți oamenii.


*


totul începe cu mirosul mi-ai spus și lumea s-a cățărat pe receptorii mei olfactivi.

pe oraca s-au aprins focurile. focurile au aprins zdrențele zdrențele scormonesc măruntaiele orașului caută de-ale gurii și de-ale vieții. zdrențele sunt jumătate oameni jumătate acordeon. dacă pui mîna pe ei scot sunete bizare un fel de scîrțîit ca atunci cînd apeși toate clapele deodată. zdrențele nu au mîini zdrențele au căngi căngile rîcîie țeasta pămîntului caută de-ale gurii și de-ale vieții.

orașul miroase a excremente de elefant. a venit circul. uneori miroase a carne noaptea aud cîinii cum crapă oasele sug bruma de măduvă șuieratul lor golește pămîntul de aer.

cîteva lucruri pe care mi le-am dorit: să fiu malcom little să vorbesc peltic să am ochi migdalați.
cîteva lucruri care-mi lipsesc: mirosul de coapse umede dimineața rochia ta galbenă cafeaua vărsată pe aragaz rochia albă prin care ți se văd sînii tresărind ca un banc de somoni croindu-și drum în amonte.
cîteva lucruri pe care nu le-am dorit: tăcerea asta aspră că o coadă de bivol un motiv să trăiesc milă pentru cei care o duc mai rău ca mine.

acsoi cîntă la violoncel. iese transpirat din rulotă freacă arcușul cu untură apoi cîntă. fiu-său e aproape schelet stă într-un țarc și dansează. din cînd în cînd icnește. fornăie ca un dromader unii spun că vorbește. e mulțumit lumea-l plătește să fie urît cînd va fi mare o să-și tragă pielea de pe frunte și lumea îi va vedea creierul. o să fie plătit ca cei mari.

sunt dependent de locuri comune. cîteodată regret că nu am făcut dragoste în balcon balconul s-a umplut de furnici. nu există loc fără viață așa cum nu există oameni fără alți oameni. noaptea furnicile mor dimineața alte furnici le-au luat locul. ma gîndesc poți face totul într-o singură zi dacă lumea durează o singură zi.

părculețul copiilor a dispărut. l-au mîncat excavatoarele în urma lui o rădăcină mare ca o bucată de carne rămasă între dinți.

în fiecare zi trebuie să fiu altul. ieri am fost fratele cuiva care își caută apartament. în altă zi am fost soțul unei asistente care căuta o grasonieră cu chirie complet mobilată. mîine am să fiu un tată care caută un apartament la parter în zonă centrală. noaptea sunt un om care nu doarme. somnul nu-și are rostul dacă nu există doi oameni care să legene întunericul. nici trezirea nu-și are rostul dacă lumina nu se-mparte la doi.

cel mai greu lucru e să fiu al tău în văzul lumii și lumea să spună încă unul care și-a găsit locul.


*


bădie dă-mi o țigară. n-am. pălăria lui miroase a șobolan oamenii cînd nu mai au alți oameni să ronțăie încep să pută a șobolan. pleacă tîrîndu-se pe umăr o sacoșă de rafie ca un steag de armistițiu. el a încheiat-o cu viața cel puțin în viața asta.

mihnea nu mai are gură i-au mîncat-o cuvintele și un laminor de 16 țoli. în gît i-a crescut un tub prin el intră aerul mihnea împinge o dacie roșie aerul îi umflă plămînii ca niște pneuri. ori ca un submersibil. în interior unii au rafturi cu de toate alții sunt niște camere în care cu greu poți respira.

mă uit la blocuri blocurile se uită la mine o mie de ferestre o mie de ochi îmi perforează stomacul să vadă cum simt ce mănînc de unde vin ticurile mele. ticurile mele au devenit tot mai vizibile. oamenii mă întreabă de ce vorbesc singur le-aș spune că nu vorbesc singur le-aș spune că ești cu mine și că nu te pot vedea decît prin ochii mei. le-aș arăta golul de lîngă mine le-aș spune aici sunt sînii tăi aici e spinarea ta aici sunt sandalele tale dar sigur n-ar înțelege.

sunt zile în care mă trezesc supt de parcă din mine s-a scurs toată apa. atunci orașul miroase a fosfor femei de la țară vin și smulg buruiana din fața blocului animalele vor avea de mîncare oamenii vor avea de mîncare și uite-așa devii dependent de lucruri foarte puțin importante.

îmi dau seama că în viață trăim doar cîteva zile. restul e o repetiție bizară ca atunci cînd ajungi într-un loc ai senzația ca ai mai fost pe-acolo încerci să-ți amintești nu poți și lucrul ăsta te scoate din sărite. zilele mele se împart în zile cînd caut cu disperare chiștoacele din scrumieră ori iau patru țigări pe datorie și zile în care arunc țigări pe jumătate fumate și îmi plătesc datoriile.

cel mai bine e atunci cînd mîncăm în felix înfigem furculița în lume ca într-un pui împănat. cel mai bine e atunci cînd facem dragoste și toți dorm ne ținem respirația cînd cineva se întoarce pe-o parte apoi stăm și privim cum se trezește pămîntul și-și freacă spinarea de scoarța copacilor. apoi senzația că nu suntem din lumea asta și că dacă am vrea am putea merge în alt loc să creștem oameni de care ne pasă.

am umblat toată ziua cu geanta agățată de umăr ca o femeie pe care o scoți la plimbare. geanta mea cu morți pe care i-am scos la aer geanta mea de poștaș care împarte pensii. în meseria mea se spune că trebuie să vorbești mult eu vorbesc prea puțin. uneori vin acasă cu o farfurie plină cu mîncare de post alteori mă îmbăt atît de tare încît gîndurile se lovesc de țeastă ca un bețiv de asfalt.

sfinte dumnezeule sfinte tare preotul sfințește sediul unde lucrez. sunt catolic mă întreb ce trebuie să fac îmi spun contează orice dumnezeu e bun atîta timp cît ai ce să-i reproșezi. ieri m-am întors acasă cu purici între degetele de la picioare. niciodată nu știi ce se află în spatele ușilor pe care le deschizi. cam atît înveți de la viață. ce se află în spatele ușii tale.

nu am nevoie de nimeni. încui ușa facem dragoste toată ziua. lumea și alte zbateri chiar sunt prea puțin importante.


*


deci iată-mă. gardul miroase a pișat și a veveriță. nu știu cum miroase o veveriță dar mi-am adus aminte de vietățile din felix. stau drept în mijlocul întunericului cămașa roșie flutură pe mine partea bună din mine adică aia care a făcut liceul catolic ar spune iată regele iudeilor. cămașa roșie flutură ca un steag de capitulare păcat că sunt mic de statură și nu mă vede nimeni să mă scoată din viață.

e atît de întuneric încît dacă îmi pipăi chipul nu-mi dau seama dacă sunt eu sau peretele prăbușit al stadionului.

cîini albi cîini roșii cîini negri cîini curcubeu s-au adunat lîngă mine mă zgîrîie un fel de a spune stăpîne lasă-ne afară. urlu mai tare ca ei trebuie să le arăți că ești stăpîn pe situație.

aș face focul hîrtia nu se aprinde aș mînca niște vinete dar singura grădină din apropiere e carnea mea crispată de frig. un tunet fulgerul despică întunericul ca pe o căpățînă de condamnat. inima mea e răzuită de frică inima mea e o legătură de ridichi spălate în apă de ploaie.

dar o să vină ziua și atunci o să dorm să vezi tu ce-o să dorm și va fi soare.

de fiecare dată cînd cineva primește ce merită plîng cînd văd eroi plîng cînd moare cineva plîng. oare asta mă face om bun?

pur și simplu stau întins văd zilele cum trec pe lîngă mine. văd orele șușotind ca niște oameni veniți la plajă. undeva miroase a grătar probabil carnea mea prăjită de întuneric.

în altă viață mă strecor pe lîngă unitatea militară dau mîna cu soldatul de la punctul de control apoi semnez contracte de achiziții.

printre pereții centralei termice luna arată ca o mămăligă de plastic. sau ca un grafitti art crimes does happens. miros a iarbă umedă stau ghemuit prin tălpi viața se scurge în pămînt pămîntul o suge în urma lui crăpături ca după o mare secetă.

deocamdată în viața asta mă cert cu ai mei vii morți cunoscuți necunoscuți și mă rog ca măcar să-ți fie ție bine.

din pămînt tatăl meu scoate limba în urma lui crăpături ca după o mare secetă.



*


moartea e o femeie frumoasă.
ca orice femeie frumoasă ea vine cînd nu mai aștepți nimic.
cînd ți-ai smuls nopți în șir părul din cap rugîndu-l pe dumnezeu să-ți dea o iubită.
pînă la urmă constați că dumnezeu ți-a făcut pe plac te cuprind remușcările retragi tot ce-ai spus despre el.

ca orice femeie frumoasă ea e dorită de mulți.
devii paranoic. îți imaginezi privirile pofticioase ale bărbaților cînd întîrzîie te gîndești la tot felul de lucruri oribile. apoi regreți.
ea e numai a ta. pentru tine ar merge și la altar. nu contează că mama și prietenii îți spun mai așteaptă vă cunoașteți de prea puțin timp.

dar nu mai contează nimic. mereu ți-ai dorit o femeie de care să fii mîndru și care să te facă să te simți în largul tău. mergi pe stradă țanțoș cu pieptul înainte printre coaste ți se vede inima. vrei să ți se vadă inima mereu ai fost omul care nu se ascunde ești atît cît văd ceilalți.

[…]

cu mutatul în alt oraș e altă poveste. să presupunem că ea se mută la tine. ar putea s-o dea gata arhitectura ciudată și oamenii buni. la intrarea în oraș ți se pune o fîntînă arteziană în brațe cu indicații precise să ai grijă de ea ca de propriul copil. unii oameni ar trebui să exerseze legănatul înainte de toate.

apoi o s-o dea gata mirosul de ardei copți. în tot orașul se face dintr-o dată cald ca-ntr-o bucătărie oamenii sunt un fel de plite pe care sfîrîie viața. îi smulgi pielița și e numai bună de pus în oțet.

[...]

o dată ce ați făcut cunoștiință cu vecinii rutina și cea mai apropiată biserică încep problemele. locuri de joacă nu sunt. ea ar vrea să lucreze în teatru cine știe cîndva poate o sa fie directoarea teatrului de provincie. dar aici nici urmă de teatru. casa de cultură e goală oamenii au grijă de dramele lor. dacă nu se machiază o femeie frumoasă își pierde strălucirea.

[…]

să presupunem că te muți tu lîngă ea. bagaje prea multe nu ai oricum ți-ai dorit să nu depinzi așa de mult de lucruri mărunte. dacă ai ce mînca azi e bine dacă nu să ai siguranța că mîine nu-ți va fi foame. dacă ai cu ce să te-mbraci e ok dacă nu mîine să ai siguranța că nu vei fi gol.
pînă la urmă lucrurile s-ar rezolva ce dracu doar ești bărbat.

[..]

moartea e o femeie frumoasă.
ca orice femeie frumnoasă ea vine cînd ai pierdut tot.
cînd ți-ai smuls nopți în șir părul din cap rugîndu-l pe dumnezeu de-o iubită.
pînă la urmă constați că dumnezeu ți-a făcut pe plac te cuprind remușcările retragi tot ce-ai spus despre el. fixezi bine în cap rugăciunea care a funcționat ca să știi cum să te rogi dacă ea nu e aleasa.



*



bătrîna întinde mîna moneda se rostogolește în baltă. bătrîna își privește chipul în apă parcă n-ar fi ea parcă e o monedă pe care viața o încearcă cu dinții.

ziua nu respirăm. ziua sîntem încremeniți într-un fel de mișcare continuă. noaptea sîntem mult mai aproape. noaptea e aerul nostru ne umflă plămînii ca pe niște baloane cu aer cald în care urcăm și privim înspre noi cu mirare ce peisaje frumoase avem.

bunica mea a trăit tot atîția ani cît un templu maiaș. tot timpul zicea fetelor dacă o fi să mă duc să nu mă duc într-o zi călduroasă că vor fugi toți de mine. și s-a dus într-o zi cînd urșii polari nu găseau de mîncare au trecut podul de gheață și au ajuns în sat. eram primul din cortegiu și pielea de pe mîini mi-a rămas pe o cruce. de atunci eu sînt cressus și tot ce ating se transformă în carne.

bunicul mergea cu bicicleta kilometri întregi și o înscria pe maică-mea la liceu. mama fura sapa și se îngrijea de porumb ca înr-o creșă unde toți copiii sînt aurii și se joacă de-a creșterea. mama mea a trăit bine printre tulpini și albine. și-a făcut casă pe țeasta orașului cînd a venit vremea a intrat în pat și-a tras plapuma pînă la gură a dormit puțin apoi s-a dus la rîu. noi veneam într-un coș de nuiele cu tot ce ne trebuie pentru viață. cînd a crescut frate-miu s-a făcut bucătar în londra. n-am văzut pe nimeni care să taie mai rapid ca el pămîntul în cubulețe și pe deasupra să nu-i lăcrimeze ochii. cînd am crescut mergeam în coloane oficiale în spatele unor sicrie ermetice făceam trasmisiuni radio despre ce se întîmplă în mine.

e mult de atunci. peste ochi mi s-a pus o crustă ca o salină abandonată. nu mai țin minte nici fuga dintîi nici mîinile tatălui nici frunzele de tutun crescute în loc de bradul de crăciun. peste ochi mi s-a pus o pieliță ca atunci cîn puiul iese prima oară din ou și se aruncă în brațele fricii.

era o vreme cînd rîdeam mult îmi dezveleam dinții perfect ca și cum ai trage dimineața plapuma de pe o femeie. pe-atunci aveam cu cine să ies în oraș să spun bancuri să scriu în ganguri aceasta e o durere pe care eu am lăsat-o în urmă.

apoi a venit fractura de zigomat acceleratul iași-timișoara și groaza. oamenii au băut din mine de parcă ar fi fost o turmă de cerbi care seara se îngrămădește la adăpătoare.

roțile mașinii au scrîșnit a mai clipit o dată pasărea apoi s-a chircit ca pămîntul în plină secetă. în ziua aceea iubita mea a plîns mult. spunea că n-o să-și ia permisul niciodată și că străzile o vor striga pe numele de familie ca pe un deținut la apelul de seară. i-am spus nu-ți fie frică așează-te între umerii mei și te voi duce acasă. cînd voi obosi îmi dai o bucată din coapsele tale.



*



(textul acesta am să ți-l înfășor de gît care pe o funie am să te spînzur am să te privesc
cum dai din picioare cum respiri pentru ultima dată chiar dacă am să fac pușcărie pe viață.)

mă lipesc de pereții vagonului au ceva din fierbințeala trupului tău dimineața pînă și canapeaua miroase ca pielea ta. a porumb fiert.

întunericul și-a desfăcut sternul din el a curs o pastă lipicioasă care a șters orice urmă. o vreme n-a mai existat nimic. apoi oamenii au început să-și ascută dinții de tocul ușii ca niște necrofagi așteptînd resturile după ospățul celor puternici. am început să umblu aiurea pe coridor număram neoanele aprinse neoanele sparte vedeam oamenii tolăniți pe banchete un fel de vulturi pleșuvi prea ghiftuiți să mai poată zbura la vederea dușmanului.



*


la belvedere am ajuns noaptea. vedeam totul prin ceață poate așa trebuia poate am ajuns într-un regat unde e mai bine să nu te vezi cu celălalt pentru că știi că vei sta foarte puțin și nu are rost să-l ții minte. ai avut vreodată senzația că te-au trezit brusc din somn te-au luat din pat tu n-ai reușit să-ți pui mai nimic în bagaj apoi te-au înghesuit într-un tren fără să știi unde mergi? ai avut vreodată senzația că ai coborît într-o gară mai mult din panica de a nu ajunge nicăieri și pe marginea drumului copaci înșirați ca niște naziști care te lovesc cu patul puștii în cap la cel mai mic pas nesigur?

din barba recepționerului cădea din cînd în cînd cîte un pui de pasăre. atît am putut să văd. în restaurant doi bătrîni beți dansau un șlagăr uneori cădeau îmbrățișați peste mese mi-am închipuit că sînt niște soldați care se apără unul pe altul într-o groapă săpată de mortiere. femeile treceau pe lîngă mine sau prin mine nu-mi dădeam seama oricum eram deschis ca un refugiu din piatra craiului unde m-a prins odată viscolul și n-am putut să cobor două zile. mă amușinau cîte una fornăia zîmbeam dacă i-aș fi dat zahăr cubic din palmă probabil ar fi fost toată viața a mea.

în cele din urmă i-am găsit pe ai mei. smîntînă sleită discuții despre consilii locale salut sînt din hunedoara salut sînt din rîmnicu vîlcea din tîrgu mureș mi-aș dori și la noi un smurd ca la tîrgu mureș să mă transporte cu elicopterul pînă la spital dacă o fi să mor măcar să mor la mare distanță de pămînt să am un sicriu de aer și să fiu înmormîntat într-un tunet.

oamenii sînt un fel de animale de companie cu zgardă electrică. dacă se rup prea mult de realitate se declanșează un mecanism un șoc pe jugulară care îi aduce cu picioarele pe pămînt. o durere cumplită de dinți și revenirea la normal. cartela magnetică ușa dărîmată de la baie televizorul stricat frigiderul balconul. balconul frigiderul televizorul stricat ușa dărîmată de la baie cartela magnetică durerea cumplită de dinți. un sfert de oră m-am chinuit să desfac o sticlă de vin. peste oboseala mea s-a lăsat frigul. nimic de făcut nimic de zis nimic de urlat.



*


nu știu cum se face că dimineața mă găsește întotdeauna oricît aș vrea eu să mă ascund. probabil golul e și el un sistem de localizare. frig. pielea se strînge în jurul meu ca o placă de rigips.

o pustietate de-ți vine să-ți smulgi ochii din orbite. la parter zgomot de tacîmuri. nu mănînc.

consilii locale legea 52 legea 544 cafea. cafea legea 544 legea 52 consilii locale la parter zgomot de tacîmuri nu mănînc.



*


mă lipesc de pereții vagonului au ceva din fierbințeala trupului tău. controlorul rîde gros rîsul său pare scheunatul unui cîine lovit de mașină. dincolo de fereastră orașele stau înșirate ca niște făclii. zîmbesc regele arthur se întoarce în camelot. cavalerii lui au plecat care-ncotro la sfîrșitul liceului. e vreme de pace.

o vreme m-am crezut al pacino urlam pe coridor i'm in the dark here.

apoi lucrurile s-au limpezit. am adormit cu gura întredeschisă poate ajungi mai tîrziu și nu vei avea cheie să intri.

mai întîi a fost o zi apoi o noapte.

ne cunoșteam demult uneori îmi spuneai că ai vrea să faci dragoste cu mine apoi fugeai ca un copil. da ce tu crezi că eu aveam mai mult curaj?
s-a întîmplat în sfîrșit. o noapte ca o febră ca un bombardament intens ca o o ultimă noapte înainte să se coboare dumnezeu pe pămînt. dimineață din noi nu mai rămăseseră decît niște picături de sudoare. așa ne-a găsit soarele. trupul tău în trupul meu ca o țestoasă în carapace. cînd am plecat mi se părea că trag lumea după mine ca pe-o adunătură de vreascuri.

a mai fost o zi apoi încă o noapte.

cînd l-ai văzut prima dată pe moartea ai rîs atît de frumos încît mi-am imaginat că dacă pe undeva prin apropiere ar fi fost vreun templu al lui solomon probabil rîsul tău ar fi fost cea mai de preț comoară. cu veșnicile lui ciubote de cauciuc despre care ai fi zis că i-au crescut în locul picioarelor. cu blugii pătați și prohabul desfăcut. beat mort cu un fierăstrău în mînă. uneori îl vedeai și cu un clește. mergea pe la fiecare masă și cerea o combinată. rîsul tău a despicat fumul dens de țigară ca toiagul lui moise despicînd marea roșie.

a mai urmat o zi apoi încă o noapte.

știi cum e cînd îmi lipsești? ca atunci cînd cineva te salută pe stradă tu nu știi de unde să-l iei și toată ziua te macini să-ți aduci aminte.
cum dădea căldura ieșea și tarzan din văgăuna lui. umbla tot timpul la bustul gol cu o pereche de pantaloni și o pălărie găurită de cowboy. se făcea că lucrează la o rabă cînd nu se făcea că lucrează încărca pietriș de pe malul moldovei cînd nu încărca pietriș se făcea pulbere. atunci nu mai ajungea acasă și dormea lîngă pereții stadionului în tovărășia unei turme de capre. își umfla pieptul pe care avea un tatuaj tembel cu o inimă străpunsă de una mariana.

a fost o zi și încă o noapte.

inima ta în inima mea ca un pui de vrabie în găoace. nopțile noastre sînt de fapt jocuri pentru copii deveniți peste noapte adulți. ne jucăm de-a încolăcirea în seara asta eu sînt o anacondă și te înghit ca pe un pui aligator în noaptea următoare tu ești o leoaică iar eu un pui de gazelă.
nea romică e supărat rău pe toată lumea de cînd i-a fugit nevasta cu un patron de pensiune. pentru el țiganii sînt niște ciori cu reacție și dacă ar avea o mitralieră ar împușca toți patronii. ori i-ar sui într-un avion și le-ar da drumu deasupra mării negre.
uneori doamna cassian îl dă afară din magazin pentru că îi sperie clienții. doamna cassian e patroană știe pe de rost toate filmele turcești. soțul ei a făcut atac cerebral și nu poate vorbi. o iubește prin semne cînd îi curge sînge din nas doamna cassian mă roagă să-i fac rost de anticoagulante din spital pentru că în farmacii nu se mai găsesc.

s-a mai dus o zi și încă o noapte.

uneori mai stau cu aldo la o bere în fața magazinului. e purtător de cuvînt la primărie și în curînd o să fie consilier personal al primarului. stăm la o bere noi îi zicem conferință de presă. atunci obișnuiești să mă suni și eu mă agăț de vocea ta ca un canceros de perfuzii.
mă cerți pentru că nu mănînc zile întregi uneori te masturbezi eu strîng din dinți pînă pocnesc maxilarele pentru că nu sînt lîngă tine.

a mai fost o zi și încă o noapte.

trupurile noastre sfîrșesc întotdeauna în aburi ca pămîntul după o ploaie de vară. sau poate nu se sfîrșesc niciodată pentru că pînă acum n-am ajuns nici unul la capătul celuilalt. de ce-ți spun ție toate acestea. nu am nimic să-ți dau în afară de universul meu. ți-l dau ție pentru că întotdeauna ai știut să ai grijă de mine să mă învelești să-mi cumperi țigări. asta e tot ce am mai de preț. ia-l. poți să faci din el urma unui avion pe cer după care te uiți pînă ți se împăienjenesc ochii. poți să faci din el o păpușă de cîlți pe care să o dai petronelei. știi tu petronela fetița retardată care vrea să se mărite cu un coleg de clasă.
poți să faci din el o peșteră în care să te ascunzi cînd bate grindina.
la schimb nu vreau decît nopțile tale. presupun că e un schimb echitabil