poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-14 | |
Féadel se ridică în picioare și-l văzu pe Claude stând la ceva distanță de el.
Era întuneric? da, dar putea să-l vadă pe Claude. Claude avea în fața lui a ușă deschisă, aceea era sursa de lumină. Dar nu era orice lumină: era Lumina către partea cealaltă. ''De ce el poate și eu nu? Am încercat dar nu am putut deschide ușa!'' -Claude! strigă Féadel. Nu! Ia-mă și pe mine! Nu mă lăsa în Nimicnicia asta! La care Claude răspunse zâmbind: -Nu Gardianule! Tu încă nu ești împăcat... trebuie să stai! Atunci Féadel simți frică, o frică de necunoscut... de Dumnezeu... Claude păși în Lumină și închise ușa. -Prostule! Mă lași aici pradă! Se lăsă liniștea și întunericul din nou. De parcă era într-un vis urât: singur, abandonat, trădat... -Singur.... am rămas singur între Lumi! Tura! Tuar! Lote! strigă el. Nessa'ered! Nu-și putea imagina groaza de a fi singur, începu să alerge, dar i se părea că nu parcurge nici o distanță, în toată acea beznă nu era timp, spațiu, materie. În tot acest timp plângea și îi striga pe cei dragi lui până nu-l mai ținu vocea. Féadel căzu, cu mintea plină de spaime, dar ceva îi veni în minte. -Numele meu... e ceva cu numele meu: Féadel, -și atunci realiză ceva ce nu-și dădu seama până acum- Féa înseamnă Spirit, și Del înseamnă Groază: Spiritul Groazei! Asta e! Nu e vorba că eu aduc groază! E vorba de Spriritul meu care e plin de Groază! Féa nu se referea decât la Spiritul meu după ce mor, și Groaza vine de la frica de religie, sau ceva ce aș putea să dovedesc că nu există! Cred că am făcut o mare greșeală! În cărțile noastre despre Gardieni nu se pomenește de un asemea loc ci doar în Biblie, unde are loc Judeca Particulară, și dacă nimeni nu vine să mă ia, înseamnă că o să rămân pe veci aici. ''Acum îmi aduc aminte! Eu sunt propriul meu Înger Păzitor, de aceea vine și cuvântul Spirit..., și nu am avut niciodată unul, fiindcă nu am fost botezat... sau cum se zice în Biblie: că primești Înger Păzitor după ce ești botezat! Iar eu am păcătuit! Și dacă există Dumnezeu, mă va trimite să ard în Iad!'' -Nu! Vreau să stau aici decât să fiu umilit de singura viață pe care am avut-o! Nu mă poate obliga nimeni! Prefer să stau aici! Și ignorând fiecare rugăminte care îi venea în minte, sau semne pe care locul îl oferea, porni încet și se afundă în Întuneric în căutarea lui Lote și a celorlanți Gardieni. Așa, Féadel a încercat să-și facă singur Judecata, refuzând ajutorul în care el nu credea să existe. El singur și-a dat pedeapsa, de a rămâne între Lumi și să poată veghea peste sufletele rătăcite. Dacă i-a găsit pe ceilalți Gardieni nu se știe nimic, dar Féadel ar fi așteptat până la Apocalipsă, sau Judecata de Apoi și chiar și mult timp după aceea ca să poată da de un semn al existenței lor acolo. ------------------------------ Turnul în care Féadel Guardian și Claude Thorn au locuit a devenit pustiu, sinistru, dar de-a lungul timpului, după multe încercări a rasei umane de al doborâ, acesta s-a dovedit din ce în ce mai puternic cu fiecare lovitură. Chiar și dacă Pământul ar muri, Turnul ar fi rămas întreg, călătorind în spațiu. Cât despre talismanul Gardianului, a rămas un una din camerele Turnului și nu s-a mai găsit niciodată. Deși se știa că există, a fost pus mare recompensă pe care îl găsea, dar nu s-a întamplat să fie găsit. ----------------------------- Un an mai târziu: Sfârșitul lui Decembrie 2014. Egleriel se afla la mormântul lui Féadel, lângă el fusese înmormântat Thorn Claude. Amândouă mormintele purtau cruci celtice, numele lor, data nașterii și a morții, și desigur o poză cu fiecare. Privindu-i, Elgeriel își dădu seama cât de mult se potriveau ei, încăt ei semănau la chip, ca și cum ar fi frați. Dar acum că Ultimul Gardian murise, era posibil ca în scurt timp să se uite de existența lor. Egleriel se aplecă și puse flori și aprinse câte o lumânare pe fiecare mormânt de piatră. Se cutremură de frig: vântul începu să bată și o dată cu el începu să ningă frumos într-un cimitir gri. -Nu aș fi vrut să fiu în locul tău, Féadel, spuse ea și plecă de acolo. Sfârșit Nota Autorului: Am fost foarte dezamagită de unele comentarii pe care am reușit, în cele din urmă, să le șterg de aici! Am terminat acest volum și va urma volumul al 5-lea, încă nu m-am apucat de el, și încă nu are un anume titlu, dar să sperăm că o sa meargă lucrul cât mai bine. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate