dimineata se arata innorata. aerul era plin de microorganisme invizibile ochiului liber, care misunau pretutindeni. Le urmari o vreme, apoi isi spuse ca a venit timpul pentru purificarea energetica. Inainte, insa, voia sa respire din aerul rece al diminetii. Se ridica si merse la fereastra. Privi in zare cu ochii de muritor si se gandi ca pentru cineva care nu putea sa vada dincolo de aprente, acest spectacol al diminetii ar fi parut de buna seama mult mai putin atragator.
"E totusi frumos!", isi spuse Zull. Brusc avu o senzatie de "deja vu".
"Deja-vu?!!!", se mira el. "Nu am mai avut senzatii din astea de dinainte de razboiul atomic ... ce inseamna oare asta?".
In clipa urmatoare realiza, insa, ca nu era un "deja vu" clasic, ci doar una din amintirile trecutului, trezita de senzatia provocata de aerul rece.
"... si era si ea ...", apoi zambi.
"Ea"... nu se mai gandise la "ea" de o eternitate. "Ea" era de buna seama demult uitata in negura timpului de descendentii directi pe care ii produsese.
"Ironic!", gandi Zull. "Tocmai unul din descendentii Malenei va contina ceea ce am inceput eu."
Incerca sa caute urma energetica a celei care in urma cu mii de ani fusese Malena. Semnatura energetica ii veni inapoi, dar era altceva. Malena era prezenta in acea semnatura, dar pe langa ea mai erau si alte cateva sute de personalitati. Sa fi incercat sa o separe pe Malena din multitudinea personalitatilor care ii parvenise ar fi fost similar cu a incerca sa separi atomii unui element si sa alegi doar unul dintre ei. Separat insemna ceva, insemna Malena, o existenta pamanteana arhaica. Luata in ansamblul personalitatilor pe care Zull le simtise, era parte dintr-un intreg pentru care Malena nici nu existase mai mult de o fractiune de secunda.
Spiritul evoluase de buna seama si Zull simti in acea semnatura amprenta lumilor in care avusese loc evolutia. In unele vietii, existenta avusese loc pe Pamant, in altele, spiritul vazuse lumi despre care omenirea nu aflase inca.
Duse mainile la spate si se intoarse pe calcaie.
"Adio, Malena!".
Trimise inapoi energia pe care o primise si se aseza pe pat. Isi intinse corpul si incepu exercitiul de relaxare.
Isi induse mental mesajul deja stiut: "Intreg corpul fizic mi se va relaxa complet si odata cu el psihicul! Exercitiul ma va ajuta sa curat canalele energetice ale corpului si sa ma hranesc din energia universala pururi vie si neschimbata!"
Stia ca la un moment dat avea sa se instaleze starea de transa iar atunci va fi fost din nou "liber" pentru cateva momente.
Exercitiul incepea prin relaxarea treptata a corpului, incepand de la talpi si urcand din ce in ce mai sus catre cap. Cu cat ajungea mai aproape de cap, cu atat starea de transa devenea mai puternica. Totul dura aproximativ douazeci de minute. In timp ajunsese ca intreg exercitiul sa se efectueze instantaneu, astfel ca starea de transa se instala intr-o fractiune de secunda.
In dimineata acesta, insa, Zull voia sa il execute asa cum o facuse in urma cu mii de ani. Ca pe vremea Malenei.
Simti cum piciorele ii devin din ce in ce mai grele. Incepura sa il doara. Muschii incordati incepura sa tresalte, dovada ca mentalul isi facea simtita influenta asupra fizicului. In curand isi simti intreaga parte inferioara a corpului foarte grea.
"Nu mai am partea inferioara a corpului!", isi spuse Zull. Mesajul fu imediat preluat de creier si senzatia de greutate de mai inainte se transforma dintr-o data intr-o senzatie placuta de usoara racoare undeva in zona bazinului. Nu isi mai simtea deloc corpul de la brau in jos.
Exercitiul continua cu muschii abdominali, intercostali si cei ai spatelui. Respiratia deveni greoaie si mult mai rara.
"Nu mai am bust!". Singurele parti ale corpului pe care le mai simtea erau mainile, umerii, gatul si capul.
Incet, incet, mainile se ralaxara.
"Nu mai am maini!".
Gatul se relaxa la randu-i si "disparu", facand capul sa cada usor intr-o parte.
Acum urma partea cea mai grea. Deja spiritul intrase in starea de transa si totusi trebuia sa ramana constient pentru a relaxa si ultimul muschi al fetei. Se lupta cu starea de toropeala care incepuse sa il cuprinda si cu luminile care luasera locul imaginilor de mai inainte.
Reusi sa se concentreze suficient de mult incat sa relaxeze si ultimul muschi. In clipa urmatoare se simti tras afara din corp. Era deja conectat la dimensiunea energetica a Arrei prin entitatile galbene care il inconjurau.