Pestii serii isi rup unii altora de la gura cioburile apusului spart imprastiate pe lac fara sa le pese de avalansa bolovanilor de misconceptie care se imbulzesc in apa formand o pilnie intrinseca .Oricum prin ea laptele stralucitor al magaritei se pierde in gaura de scurgere a ultimei scanteieri de supernova a apusului, dar ei nu au de unde sa stie asta si ma gandesc ca ar trebui sa aiba retineri.ma insel totusi.
Chiar daca si-a pierdut toate gaurile negre intr-o eruptie care se plimba in rochie de mireasa pe dinaintea soarelui cernut doar,doar o mai baga-o in seama ,pastorul trilurilor de mierla intra in desisul livezii lasand usile magnoliilor sa se inchida ca niste resorturi lente,dar ferme ce par ca nu-si mai ating decat relativist viteza de retragere a luminii in gaoacea oului spart la sarbatoarea trecerii.
Mai ramane o oglinda de spart prin copcile caruia pestii vanatori ai apusului ar putea expira trilurile mierlei inapoi pe crengile unde iubirile anoste atipesc neatente la pericolul din adancuri si pe aceea o iau la mine sa o degresez in roua acida a ultimului condens de dimineata.
Nu pot cuantiza de cu seara circuitul trilurilor in natura ca as afla si la ce distanta de rasarit sunt si atunci n-as mai irosi matasea ploii sa-mi tin infasurata oglinda.Nu mai e multa vreme asa ca incerc sa scurtcircuitez trilurile luand firele tuturor cararilor abia ghicite in iarba necalcata si atingandu-le rand pe rand pana ce oboseala scanteiaza si-mi spune care e faza lunga a dragostei ce-mi comunica de departe sa ma intorc acasa.e tarziu si las treaba neterminata, dar maine voi gasi tot acolo si pestii noptii si oglinda si apusul si laptele de magarita branzit asa ca o iau usurel din loc sa nu pierd taxiul lunii pline ce-si tine portiera deschisa in mijlocul traficului urland la mine sa ma grabesc.