musafirul nepoftit

cleptomanul-fapt divers-

2005-05-11

Era atât de furioasă și încolțită, încât nu mai judeca clar.Trebuia să-și păstreze sângele rece, dar îi era imposibil. Cum s-a putut înșela în halul ăsta, ea care nu-și putea permite luxul de a pierde tocmai acum...la început de drum.
De dimineață s-a trezit întoarsă pe dos. Fața boțită, cu urme adânci de la dantela pernii, o prevestire rea îi apăsa sufletul ca o piatră, nu-i venea nici să-și facă cafeaua-de toate zilele - amară- și cu o picătură de lapte, să-i dilueze tăria, taina, să nu-i palpite inima precum pasărea colibrii-n zbor! Era atât de tânâră și totuși matură. Virgină și matură. Școlăriță în limba ebraică dar, cu cunoștințe mai vaste decât colegii de clasă, însă în limba română, tocmai aici Haifa! Sosise în țară la numai 16 ani! Se integrase rapid în ritmul impus de profesori doar în câteva zile.Ivirtul era o limbă atractivă ,suna bine!
Nou venită în țară și cu probleme sentimentale! Plutea ceva în aer. Prietenul ei venit din România ca turist , doar pentru cîteva zile... mersese prea departe, se instalase la ei...dormind cu toții la grămadă! În casă erau mereu discuții. Mama ei presimțea ceva necurat la mijloc! Preocupările părinților depășeau disputele obișnuite:veniseră ca "olim hadașimi" (noi veniți în țară) numai, de câteva zile...instalându-ne 5 persoane, inclusiv bunica, în trei camere, adică salonul și două cămăruțe cu câte un pat ! Vizita prietenului ei din România, prieten de câteva luni, picase într-un moment nepotrivit!
Nu riposta în nici un fel, parcă era hipnotizată, mergea după el ca un cățel ascultător, ce-și primea rația zilnică de zahăr. Dar nu era nici un circ. El știa mai multe despre Israel. Venise cu mult timp în urmă și vizitase ,parțial, ce se poate vizita pe bază de rude! Îi cumpărase mărunțișuri din magazine, o prezenase rudelor lui, toate o făcuse să aibă încredere deplină în el. Se agățase de brațul său ca de o o verigă de salvare nostalgică. Era și cu mult mai în vârstă decât ea. Și la Iași o ajutase pe ea și familia cu de-ale plecării! La numai 16 ani aproape că-l iubea. Rony avea deja culoarea locală.Cum a intrat în casă, deja s-a pus pe sfaturi și treabă, fără sa-l roage cineva, dicta aproape totul.Toți eram niște naivi. El se simțea precum un israelian înrădăcinat!
"Un băiat de zahar", ce mai! Mai toți ne invidiau când veneau în vizită să ne salute sosirea-n țară ! Ce o deranja pe mama mea era că-i făcea treabă, până și în bucătărie, ajutând-o pe bunică să distingă cutiile de mâncare, față de cele cu detergent ( puse din greșeală în frigider). Rony se considera logodnicul meu, iar eu eram încântată.
Toată povestea presentimentelor rele s-a declanșat doar în câteva zile. În total, dacă făceam un calcul, se putea să socoti și orele...Până mai înainte cu o lună și ceva ...Rony venise în casa lor pentru o emisiune la radio, cică cu poeta, adică cu mama mea ! Legăturile se strânsese. Rony avea o voce caldă. Citea la radio materialele, pe care le aduna de la diverși de la Comunitate sau din cărți . Părinții se întâlniseră deja cu familia lui Rony. Oameni simpatici, oameni care, totuși, păreu ciudați, ascunși și cam nemulțumiți de situația lor. Vroiau sa-l și vadă pe Rony terminat cu facultatea. Dar, băiatul lor le făcea mari probleme... pe spatele lor. Tatal său își cam folosea "pilele academice" pentru a-l ajuta la restanțele anuale. Iar maică-sa acuza mereu dureri de stomac, din cauza fiului neascultător. Cică un ulcer perforat provocat de unele probleme de familie, ar fi indispoziția care-i se citea pe față, iar burta atârnată ca o rochie, ar fi fost semnul sedentarismului!
Acum era într-o dilemă serioasă...Uneori o săruta până la epuizare ...și pe urmă nimic. Ea nu accepta mai mult, totul i se părea teatral și prea grăbit! S-a uitat în oglindă. Era albă ca o hârtie...iar el roșu, roșu aprins. Se bătea în piept ca un sălbatic din pădure. Tic de maimuță declanșat subit! Vocifera, devenea gângavit...( mai ales în discuții legate de mine sau, de anumite lucruri care ni se întâmplau nouă , odată cu readaptarea scurtă la noile condiții de viață, într-o casă închiriată, pe care trebuiau, "ai mei" să plătească 500 de dolari pe lună, sa ne țină la școală, pe mine și sora mea, să plătească toate cheltuielile de întreținere, asta fără a munci, analfabeți fiind cu toții! Lucruri pe care nu le știuse până acum! Toate o surprinsese și pe ea și pe "ai mei"!
Într-una di zile dispăruse un plic cu bani de pe o poliță, primit cadou de la o familie prietenă , așa era obiceiul, pe aici, așa te primeau prietenii și rudele. În altă zi a dispărut trusa de ras a tatei...și un parfum primit cadou de la sora mamei. În numai câteva zile de la sosire, "lumea bucuriei" noastre s-a întors pe dos, ca și cum cineva ne fura lucrurile de preț, lucruri numărate în câteva bagaje. În casă se declanșaseră discuții "pe tăcute". Nu vroiau ca musafirul nepoftit să fie lezat cumva de tonul puțin cam ridicat. Numai ea privea totul ca un spectacol. Încă nu reușise să înțeleagă: unde se află și ce trebuie să facă. Era prea emoționată de toate evenimentele plecării sosirii si, mai ales legat de Haifa, oraș cu ieșire la mare, străvechiul Caiffa, port la Mediterană...
Își amintea un poem al mamei: "evreul rătăcitor care-și ia steaua cu sine/ îi face luciu/ e tot mai galbenă,/ mai strălucitoare/ ca și a șerifului/din film! ( ...) sosind în țara în care "laptele-însângerat/ e mereu amestecat/cu miere și fiere" și, cam așa era!
Se apropia ziua plecării lui Rony. Orele treceau repede. Se accentuaseră discuțiile în casă. Rony vorbea împiedicat și cu un "h"-ul pronunțat, bătându-se din nou în piept, cu mai mare forță... mai ales când era vorba de obiectele dispărute. Un inel de aur cu pietre cu rubine , uitat de mama, lângă chiuveta din bucătărie dispăruse și el. Toși eram amețiți. Până ce-și găsiră o locuință la etajul zece, cu ferestre numai cu jaluzele, ce dădeau spre o sinagogă reformistă (deci, puteam să ne rugăm din casa, dacă o iei așa, bunica o și făcea), până ce se aranjaseră și, între timp, vizite de la prieteni și rude, pe un fundal de fericire, de climatizare, de chin întrerupt, toate au contribuit, oarecum, la "orbirea" noastră temporară în fața evidenței. Am ajuns cu toții la o presupunere uluitoare dirijați de explicațiile lui Rony :" plicul de pe poliță putea fi luat chiar ce acel care l-au adus cadou sau, de un alt prieten venit în vizită, cine poate să mai știe,- spunea Rony.
"Poate ușa nu se închide bine și are altcineva cheia de la usă, poate cel care ne-a gazduit?"
Ca un făcut inelul palpat a apărut intr-un sertar din balcon!
Mama se impacientase prea tare când dispăruse inelul. Devenise suspicioasă, mai ales că Rony insinua că mama nu-și amintește unde l-a pus -din alte motive-, adică poeta e cam împrăștiată, nu se poate "aduna", cica, e "aeriană"!
Se apropia ora plecării lui Rony. Înainte cu o seară, tatăl ei îi interzise să plece cu Rony la Ierusalim, acolo unde era bunica lui Rony. Avusese un gând."Să ma aibă"-cu orice preț. Ca să-l aștept, adică. Planul i-a fost dejucat de tatăl meu.
-"Tocmai ar fi fost bine", zicea Rony.
-" Rita face impresie bună la rudele mele."
-"Totdeauna ei scot dolari la vederea ei"!
-"Doar Rita mi-e logodnică. Nu mi-ați promis-o pe când mă întorc definitiv?"
Aici, mama ei luase o hotărâre. Vorbise, în prealabil cu sora ei. Tocmai ea primise nota telefonică în care apărea o convorbire lungă, de o noapte, la numărul fost al nostru, din România. Rony fusese găzduit de sora mamei, doar o noapte și el își permisese sa fure o convorbire de la cei care l-au primit cu brațele deschise. Făcuse un control în toate sertarele din dulap. Îi lipsea până și o bluză a soțului ei. Pe el era un semn distinct. Un om cu o greutate deasupra capului. Va chema poliția...Ce a gândit a spus-o cu glas tare. Rony vorbea din ce în ce mai greu, gângăvea gângăvea! Își făcuse de lucru prin baie. Mama s-a îndreptat spre bagajul lui Rony, pregătit pentru plecare, așezat în mijlocul salonului, mult mai greu ca la sosire! A tras fermoarul.
Deasupra se afla cutia cu parfumul mamei, luat din dulap, din sertatul cu ciorapi, primit de la sora ei, marcă foarte scumpă, "poeme"! Lipsise de acasă doar două ore, cât trecuse strada la sora ei să-i ceară sfatul. Mama a tras fermoarul înapoi. S-a dus la dulap. Alt parfum dispăruse. Rita se învinețise. Dovada apăruse. Cleptomanul era cu noi! La toată scena asta, inima mi se făcuse ca un purice. Cu mâna ei, mama a deșărtat pe covor toată geanta. Toate lucrurile lor, inclusiv bijuteriile din buzunarul hainei de piele, banii sustrași din geanta diplomat a tatei erau pe podeaua umplută de lucrurile din bagaj, un alt furt pe ultimii metri a lui Rony!
Rita a mai avut puterea să-i spună mamei ce mai aflase de la o prietenă, care-l cunoscuse pe Rony, tocmai sunase la telefon și ea negase totul. Nu putea să mai creadă că-i adevărat ce se zice de Rony, doar o iubește! Dar și-a amintit că, în magazin, Rony a trecut cu un cartuș de Kent fără să-l plătească, cică" s-a jucat", să vadă dacă e văzut prin oglinzile de siguranță! Atunci, efectiv a fost orbită!
Rony fusese însurat (asta mi se spusese la telefon de către prietena mea). Tatăl său plătea în locul lui Rony, pensie alimentară, după un divorț. Fosta lui soție, cu zece ani mai mare îi făcuse și un copil. Rony-tatăl, la 23 de ani, student la chimie, ar fi trebuit să stea după gratii, dar norocul l-a ajutat.
Cleptomanul de suflete, cleptoman... cleptoman a lăsat totul și a fugit la aeroport! I-am aruncat lucrurile personale pe scări. Mama nu a mai dat telefon la poliție. Și-a dat seama că nu știe ivrit!

După câțva ani Rony a ajuns în Israel.
Veștile despre el au sunat cam la fel. A reușit să fure ID-ul șefei (rudă bună) și, a semnat niște acte în numele ei!

A fost dat afară din serviciu.

bianca marcovici