„ Rup tăcerea mea în două. Jumătate ți-o dăruiesc ție, cealaltă jumătate rămîne la mine. De vei vrea să-mi vorbești, rupe la rîndul tău, a ta jumătate de tăcere. Așa, voi ști că mă cauți și că mă vrei...
Atunci voi înceta și eu să tac.
Îmi ajunge doar o șoaptă...și te voi asculta pînă la capăt.”
Respiră ușurat! Nu știuse la ce să se aștepte după despărțirea lor de acum două zile. Plecaseră amîndoi supărati, răniți mai mult în orgoliu, s-ar putea spune. Se certaseră din nimic, o ceartă copilărească, dar căreia îi acordaseră o prea mare importanță.
Ii paru rău că nu făcuse el primul pas spre împăcare...

După o jumătate de oră , cînd spera să-i audă vocea la telefon, norocul îl cam părăsi. Nu-i răspunse...
Inspiră adînc în fața casei ei înainte de a apăsa pe butonul soneriei.
După o așteptare destul de lungă, o bătrînică apăru în cadrul ușii, întrebîndu-l mirată pe cine caută. Încurcat, privi cînd spre bătrînă, cînd spre ușă citind încă o dată numărul...7 ...așa cum ea îi spusese în seara cînd o condusese pînă în fața casei. Bătrîna îl privi în continuare încercînd parcă să-și amintească dacă îl cunoaște...Dar cum memoria tot mai slabă în ultima vreme nu o ajută nici de astă dată, se hotărî să întrebe:
-Pe cine căutați?
-Bună ziua. Locuiește pe această stradă, o tînără pe nume Cătălina?
Bătrîna zîmbi ușor și începu să fredoneze mai mult ca pentru ea.....”La mulți ani cu sănătate.....” după care, cu un gest larg, îl pofti în casă.
Alex o privea nedumerit, cum dintr-o dată femeia aceasta care spunea că nu îl cunoaște , se purta cu el ca și cu o cunoștință mai veche...Se gîndi că fiind bătrînă, poate își pierduse mințile. Dar nu i se păru deloc că ar reprezenta un pericol, așa ca se hotărî să intre, mai mult din curiozitate. „De unde știa bătrîna că azi este ziua lui de naștere?”
Nu îi spusese nici Cătălinei. Poate că bărîna aștepta pe altcineva care își serba ziua de naștere în aceeași zi și poate că bătrînețea îi mai știrbise din memorie si chiar din vedere.
Poate vreun nepot de-al ei urma să apară cît de curînd și se gîndi că ar fi mai bine să plece înainte ca bătrîna să înceapă să-i cînte și acestuia la mulți ani.
Nu putu totuși să nu observe salonul frumos decorat în care se afla. Elemente decorative contemporane, straniu de bine combinate cu cîteva obiecte arhaice dar evident îngrijite, îi atraseră în mod deosebit atenția. Nu oricine ar risca alegînd o astfel de combinație, care dacă nu este bine gîndită poate da impresia de nepricepere sau de prost gust.
Într-o vază, un buchet mare de narcise, împrăștiau în casă o dulce mireasmă....
Deodată în spatele lui se deschise o ușă șio mulțime de voci, îi cîntară „la mulți ani!.....
Din nou...
Dar și mai uimit fu atunci cînd văzu că aceia care îi cîntă, sînt în mare parte buni prieteni de-ai lui.
Aaa......da ...acum știa. Trebuie să fie un vis . Altfel, cum s-ar explica faptul că el se afla în casa unei bătrîne pe care nu o cunoaște, ba mai mult, prietenii lui se află și ei acolo, cîntîndu-i „la multi ani?”
Pe ușă, intră Cătălina...
O zări printre invitați pe bunica ei și nerăbdătoare , o întrebă:
- A venit?
-Dacă la tînarul acesta te referi, atunci da, a venit!.E săracul speriat că nu știe unde a nimerit.
-Bună , Alex. Iartă-mă pentru încurcătură. Vroiam să-ți ofer o petrecere surpriză la care tu urma să ajungi ultimul, dar din cîte văd, eu sînt cea care a ajuns ultima.
Acum nici nu mai știu dacă să-ți spun „la mulți ani” sau să îmi cer scuze pentru
întîrziere.
-Nu e nevoie să-ți ceri scuze. Am totuși o întrebare pentru tine. De unde ai știut de ziua mea de naștere? Eu unul știu că nu ți-am spus.
-Aaa, vrei să știi...atunci află că m-am uitat peste datele tale personale, atunci cînd m-ai rugat să-ți fac o copie xerox după cartea ta de identitate. Mulțumit? Și acum, hai salută-ți prietenii. Au venit aici pentru tine, Așa că nu-i dezamăgi, făcînd mutra asta . Acum stiu și am să rețin că nu-ți plac surprizele.
-Nu e vorba despre asta dar...
Muzica începu să cînte și renunță să-și mai continue ideea.
Bătrîna care acum îi devenise simpatică, poate și pentru că era bunica acelei pe care el o iubea, făcu cîțiva pași , în ritm de vals. Ceilalți o urmară rînd pe rînd.
Trecu pe la toți prietenii prezenți în această seară aici și le mulțumi pentru surpriza placută pe care i-o pregătiseră. Le mărturisi că nu-și mai serbase niciodată ziua de naștere și că la așa ceva chiar nu se așteptase. Apoi brusc se făcu liniște, în timp ce Cătălina se apropie de el și sărutîndu-l dulce pe obraz, îi șopti mai apoi că ea nu mai poate aștepta și că dorește să-i ofere cadoul ei ceva mai devreme. Și fără a mai sta pe gînduri, îi dărui un pachet ce era legat cu o fundă roșie.
-Desfă-l!
Vrînd să-i îndeplinească dorința, desfăcu pe loc cadoul. Înăuntru găsi un bilețel pe care scria „te aștept”, lucru pe care nu-l întelese atunci, și un ceas deșteptător al cărui ticăit nu-l auzea ,dar care brusc, începu să sune. Tresări speriat . Se uită la ceas: Cinci fără un sfert.
Peste un sfert de oră trebuia să ajungă la Cătălina. Nici măcar nu-i cunoștea adresa...Noroc că își notase pe o bucată de hîrtie...Aleea Narciselor nr 7. Nu-și explica de ce, dar i se părea cunoscută această adresă.