A fost odata ca niciodata un mare imparat-mare, la statura si la sfat. Il chema Bodoganel si domnea in nordul tarii Romanesti, undeva prin Baia Mare. Si el avea trei flacai, falnici ca brazii, din trei casatorii diferite, pe nume Rudy, Alin si Freelancer. Primul baiat, Rudy, era neintrecut la jocul de dame si uneori privea cu un ochi la neon si cu altul la pingele de-atatea haltere ridicate in sala de forta. Al doilea, Alin, era renumit pentru frumusetea lui. Castigase de doua ori concursul de miss Univers organizat de ASE Roma pe Caderea Bastiliei. Iar cel mic, Freelancer, era recunoscut pentru istetimea sa. Stia sa conduca macaraua fara carnet, sa dea drumul la drujba, sa desfaca conserve cu ananas si sa numere pana la sase sute.

Intr-o seara, datorita unei indigestii cu mazare, Bodoganel Imparat cazu la pat si-si chema feciorii crezand ca-i sosise ceasul din urma.

- Dragii tatii, incepu el cu glasul stins chircindu-se de durerea unei crampe rebele, orice om trebuie sa-si ia odata si-odata ramas bun de la soare. Cum clipa asta s-a apropiat si de mine, v-am strans in jurul meu ca sa va pun o intrebare. Apropo, aveti cumva niste carbune digestiv?
- Nu, raspunsera flacaii.
- Rau... Copii, care din voi doreste sa-mi continue domnia si sa urce pe tron?
- Eu, raspunsera toti trei in cor.
- Nu-i bine asa. Nu puteti carmi toti deodata ca n-ar mai sti prostimea pe cine sa voteze. Ati vazut ce s-a intamplat la alegerea primarului din Bucuresti... Ei, atunci nu-mi ramane decat sa va supun unui test. Ascultati cu atentie. In drumul spre Oradea este o padure de foioase ce ascunde in mijloc o pestera electrificata. Ea e pazita cu strasnicie de un cerb vestit pentru coarnele lui din prima casatorie care-s numai din aur greu. Ei bine, cerbul asta pazeste zi si noapte un izvor cu apa vie, cu actiune terapeutica. Cel ce reuseste sa umple termosul asta cu apa, acela imi va urma pe tron.
- N-ar fi mai utile coarnele? intreba Freelancer care isi facuse deja cateva socoteli. Din coarne ne facem cercei, coroane si verighete moderne, putem chiar sa cerem mana unei fete.
- Doar una? se mira imparatul. N-ajunge la toti patru.
- Trei, ca tu o sa mori, preciza Rudy.
- Sau mai bine aducem cerbul cu totul si ne face tanti Margo o musaca vanatoreasca sa ne lingem pe degete, plescai Alin.
- Liniste! Vreau apa vie! tuna imparatul si doar crampele ii potolira isteria, indoindu-l de burta. Margo nu stie sa gateasca nici macar mucenici! Rudy, tu care esti mai mare si mai puternic, pleaca maine in zori sa aduci apa, suiera indurerat Bodoganel.
- La ce-i buna apa asta? insista Freelancer.
- La foale, tampitule! se rasti Rudy si sparse doua nuci de cocos la subrat.

Insusi Bodoganel asista la pregatirea orologiului cu pendula fixand cucul sa cucuie fix la sase dimineata. Ii dadu apoi bani de cheltuiala si-l lasa sa se odihneasca. Iar daca ceasul lui Rudy cucuia la sase, telefonul mobil al imparatului urma sa sune cu o ora mai devreme.

Batranul porni la drum inaintea feciorului si se ascunse sub podul de pe Sasar, chiar la iesirea din Baia Mare, camuflat intr-un bursuc. Blana veche de urs fusese mancata acum cinci ani de molii si n-a mai cumparat alta (cele artificiale din UE erau mult prea scumpe). Asa ca imparatul semana c-o dihanie nemaiintalnita pe plaiurile mioritice.

Astfel, cand sa treaca podul, monstrul bara calea tanarului. Cand vazu Rudy imblanitura, scapa calul din haturi si-o lua la goana pana la calea ferata, unde se urca din mers intr-un vagon clasa doua plin cu cherestea.

La palat, Bodoganel tare se mai intrista ascultand patania, iar a doua zi il pregati de drum pe Alin. Dar si el se sperie de aratare si se intoarse spasit pe un Pegas furat de la impegatul de miscare.

- Dragi copii, mi-am adus aminte de vorba bunicului: fereste-ma Doamne de curci, ca de lupi ma pazesc singur.
- Tata, vreau sa-ti propun ceva, zise Freelancer facand o reverenta. Consider ca am crescut destul si-a sosit vremea sa-mi dovedesc si eu curajul.
- Taci tu, esti narod?! N-auzi ca podul de pe Sasar e pazit de-un monstru? bufni Rudy.
- Te rog, tata. Accepta sa incerc si eu.

Batranul se lasa in cele din urma induplecat, cu toate ca-l epuizasera trezirile de la cinci dimineata. Bucuros, Freelancer lua atunci de la semineu o galeata cu jar si intra in grajd sa-si aleaga calul cel bun. Si cum plimba el carbunii aprinsi prin fata cailor, auzi deodata un glas mieros.
- Bre, stapane! Nu mai umbla cu focul asta ca poate aprinzi conacul. Unde-ai auzit tu ca noi mancam jar? Vrei sa ne frigem pe limba? Adu mai bine o galeata de ovaz ca nu m-ai hranit de-o saptamana si atunci sa vezi ce sunt in stare.

Auzind aceste vorbe, Freelancer alerga la Obor si, din banii primiti de drum, cumpara ovaz. Caci cine-a mai pomenit cal vorbind? Desigur, martoaga era nazdravana!

Dupa ce termina ovazul, Kiki (asa o chema pe iapa) scoase un oftat de satisfactie, se lungi toata pe paie si sopti.
- Acu’ mergi in dormitorul tau, stapane. Eu trebuie musai sa rumeg ce-am mancat, iar dimineata voi fi gata de drum.

Si animalul se tinu de cuvant. La sase ieseau impreuna pe poarta imparatiei. Fiindu-i foame, tanarul scoase din desaga o banana coapta si incepu tacticos s-o manance. La ultimul dumicat ii iesi in cale un bursuc urias. Fara sa-si piarda cumpatul, Freelancer incepu sa-l loveasca cu coaja de la banana peste urechi si peste bot. Si il pocni pe imblanat pana auzi o rugaminte.
- Stai, mai prasleo! Is eu, Bodoganel. Si uite, pentru curajul de care ai dat dovada, iti daruiesc un cardavantaj de la Finansbank, primit din Bucuresti chiar din mana delicata a Cameliei. Drum bun baiete si nu te intoarce fara apa vie.

Isi lua ramas bun de la tata-sau si-si continua linistit drumul. Merse el ce merse pana ajunse la portile Oradei. La bariera il intalni pe varisorul lui dupa mama, pe Ochila, care lucra ca incasator la Baile Felix. Si dupa ce se odihni la el vreo doua ore, plecara impreuna sa viziteze localurile deocheate din oras. Infometati, trasera mai intai la o terasa cu stuf unde mancara pana-n miez de noapte. Iar cand se inchise localul, se mutara pe strada Fecioarelor la numarul opt. Se deschisese acolo un bar cu program alternativ si felinar rosu la poarta. Si pentru prima oara in viata lui, Freelancer urmari fascinat dansul la bara a celor mai minunate femei din cartier. Cum era de banuit una din ele ii cazu draga. Se duse glont la tanti Axinte de la casierie si-o intreba cu patos:
- Cum o cheama pe domnisoara?
- Printesa Fatala de Oradea, raspunse baba zambind.
- Vreau neaparat sa-i cunosc tatal.
- De ce?
- S-o petesc.
- N-are tata. Am gasit-o cand era mica pe-o taraba in piata. Eu i-am fost si mama si tata.

In clipa aceea Printesa Fatala de Oradea, care tocmai avea un musafir distins din Budapesta, scoase capul pe usa si striga:
- Tanti Axinte, imi trebuie un cearsaf si-un prosop curat!

Feciorul de imparat se imbatosa si-i trase un cot lui Ochila.
- E strangatoare aleasa mea. Isi face zestre.
- Si-o duci in Egipt? intreba tanti Axinte. Am auzit ca sunt acolo niste piramide mai ceva ca Sfinxul din Bucegi.
- Nu. O duc acasa, la imparatia lui Bodoganel, in Baia Mare.
- Oo! Ai grija, tinere, sa nu se inece, se ingrijora tanti Axinte.

Dupa ce rase cateva halbe cu Fanta, Freelancer urca printesa in sa si pornira impreuna spre Baia Mare. Deodata smunci haturile si-si trase una peste frunte.
- L-ai prins? intreba fata.
- Pe cine? se mira tanarul.
- Pe tantar.
- Nu, mi-am adus aminte ca trebuia sa-i fac rost batranului de-o cana cu apa vie.
- Am eu, iubitule. O sticla intreaga, spuse ea si, sarind de pe cal, o lua la goana inapoi la tanti Axinte, de unde se intoarse cu un sifon European Drinks.

- Ia priveste aci! striga fata si apasa pe maner.
- Ce jet are! Iti multumesc, printesa. Cu asa zestre ma mir ca nu te-ai maritat pana acum.
- Au fost nenumarate tentative, dar au esuat toate. Eu doar pe tine te-asteptam.
- Ce pretentioasa esti…

La podul peste Sasar ii astepta insusi Bodoganel Imparat. Aflase de alegerea feciorului si de nepretuita zestre a Printesei Fatale de Oradea dintr-o scrisoare parasutata de elicopterul DHL-ului. Scapase chiar vreo doua lacrimi cand citi ca fata n-avea parinti ci doar o tanti mai in varsta.

Batranul opri tanara pereche langa pod si-i saruta parinteste pe frunte. Le oferi apoi, ca dar de nunta, lui un aparat de barbierit cu trei lame flotante si ei un irigator cu capacitate mare. Apoi privi fermecat la sticla cu apa vie pe care o folosi toata la sprit.

A doua zi flacaul de imparat facu nunta mare la biserica lui Stefan si festinul se sfarsi cu o masa imbelsugata. Iar petrecerea Bodoganeilor dura doua luni incheiate, deoarece ospatarii restaurantului Mara-Prod Jek din Baia Mare servesc un pic mai greu friptura.

Povestea e atat de veche incat nu se mai stie cum a reactionat printul Freelancer cand a aflat ca tanara printesa era de loc din Humulesti si de fapt barbat.