poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1887 .



Basca
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Nicu al Popii ]

2005-04-05  |     | 



24-26.01.1999

Basca


Să nu vă închipuiți că sunt o fire sentimentală ! Sau poate tocmai asta e problema, sunt.
Eram în anul doi la facultate, când mama, țărancă din Mușcel, mi-a făcut cadou de Sfântul Nicolae o bască. Venea ca turnată pe capul meu, deși mie nu mi se potrivește nimic.
Avea o întăritură circulară, rezistentă, elastică și un paratrăsnet semeț, ca mine.
Basca a fost ultimul cadou pe care mi l-a făcut mama și de atunci o purtam mereu. Iarna o îndesam bine pe cap până îmi acoperea urechile să-mi țină cald. Primăvara și toamna o purtam în loc de umbrelă pe timp de ploaie și vânt. Vara în vacanță și mai târziu în concedii, o purtam la sapa porumbului sau la coasă pentru a nu face insolație.
Apoi m-am însurat, că fiecăruia îi vine vremea să-și găsească jumătatea și soția părându-i-se basca mea cam ciudată, mi-a făcut rapid cadou, chiar o bască. Am probat-o, am îndesat-o bine pe cap, m-am bucurat, dar a doua zi am plecat la serviciu tot cu basca veche. Destul de contrariată, soția a complotat cu soacră-mea și la un sfârșit de săptămână când am mers la țară, în cuierul unde o atârnam seara înainte de culcare, am găsit o altă bască, nouă. O frământam în mâini, mi-era rușine de soacră-mea, dar altceva decât să întreb “unde mi-e basca” nu puteam face. Bine maică, ești om în toată firea, te faci de rușine la serviciu, umbli c-o bască tocită, decolorată, eu ți-am ascuns-o, s-a îmbățoșat ea.
P-aia o port și gata ! Nu plec dacă nu mi-o dai. Ce era să facă biata femeie ? Bombănind, mi-a adus “celebra” mea bască. Bucuros mi-am îndesat-o pe cap și cred că și azi aș fi purtat-o dacă nu se întâmpla o nenorocire !
Am fost invitat la o recepție de către Centrul Cultural străin din București. Asta era o mare onoare pentru mine și după ce mi-am înștiințat șefii că o să dau curs invitației, mi-am luat soția de braț și-ntr-o seară de toamnă, am purces la locul cu pricina. Bineînțeles n-am cedat la insistențele ei și ca de obicei, purtam în cap basca. Eram îmbrăcat cu un “balonseid” modern, cu gulere late și tăietura tip Napoleon. La sosire, a trebuit să ne oprim pe la garderobă. Am făcut basca sul și am băgat-o pe mâneca balonseidului că mi-era rușine să i-o dau celui ce primea hainele. La plecare, basca nicăieri. Unde e basca ?! Unde mi-e basca ?
Domnul de la garderobă a căutat-o cu atenție pe de-a rândul, chiar și pe jos, dar sub presiunea celor care își voiau hainele m-a rugat să aștept până la sfârșit. Mi-a spus că dacă n-o va găsi, personal, îmi va cumpăra una nouă ! M-am înroșit tot și de rușine am plecat imediat.
Luni de zile m-am întrebat ce s-a întâmplat cu basca mea … Am primit și alte invitații pentru a participa la sindrofii asemănătoare dar … șeful biroului de la documente secrete îmi recomanda că e mai bine să nu merg iar eu dam invitațiile unui coleg, care totdeauna mergea cu fiica lui, pe vremea aceea doar elevă …
Cu timpul am uitat de bască, îmi amintesc numai când mă vizitează colegul căruia îi dam invitațiile și îmi povestește despre succesele fiicei, coproprietară a unei firme de prestigiu împreună cu o doamnă din America pe care o cunoscuse când mergea la sindrofiile sau la filmele ce se rulau la Centrul Cultural …
Cât despre mine, tot încerc să-mi găsesc o șapcă, o pălărie sau chiar o bască la fel de grozavă cum era cea de odinioară. Dar nimic din ce-am cumpărat sau am primit cadou, nu mi s-a mai potrivit așa bine și în unele clipe de visare mă întreb “unde e basca mea de odinioară”?


Nicolae Aurelian Diaconescu

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!