poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-28 | |
- Am citit deunazi un pasaj dintr-o carte, spuse Zull. O parte din el m-a infricosat, iar alta m-a facut sa ma indoiesc de ceea ce scria acolo. Era un pasaj referitor la antihrist.
- Inca nu a venit momentul sa te gandesti la asta, replica Roll Ferstotten. - Si totusi ..., insista Zull. Nu am putu sa-l citesc fara a-mi trezi anumite sentimente si intrebari. - Stii bine ca nu te pot ajuta in aceasta privinta, doar tu stii ce simti. Eu unul stiu doar ceea ce am invatat si ceea ce mi-a fost permis sa stiu, iar despre antihrist nu stiu foarte multe. Stiu doar ca se spune ca va veni. - Vezi tu, aici e problema, raspunse Zull. Daca ar fi sa fie asa, inseamna ca tot ceea ce simt eu cu privire la misiunea mea pe Pamant este FALS. - Fals? - Da ... fals, dar e ceva in mine care imi spune ca nu va fi asa. Rolul meu se presupune a fi impiedicarea venirii pe Pamant a lui Hido prin refacerea barierei energetice care il separa de dimensiunea energetica a Terrei. Daca Hido va reusi sa se incarneze, asta inseamna fie ca ma insel cu privire la misiunea mea, fie ca voi esua. - Esti inca tanar, spuse Roll Ferstotten incercand sa disimuleze faptul ca era surprins de reactia lui Zull. Daca la inceput aceasta "misiune" i se paruse o nascocire a fanteziei unui tanar necopt, cu timpul ajunsese sa creada in ea. Incepuse sa il vada pe Zull ca un posibil Mesia. Stiuse tot timpul de profetiile vechii Biblii si de ceea ce se spunea despre venirea antihristului, dar niciodata nu isi pusese intrebarea pe care Zull si-o punea acum. Intrebarea era evidenta, si totusi nu se gandise la asta. - Ce are de-a face tineretea cu asta?, intreba Zull indignat. Eu sunt pe cale sa innebunesc din cauza gandurilor pe care le am si din cauza ipotezelor pe care le cladesc in incercarea mea de a intelege, de a-mi gasi locul, iar tu imi spui ca sunt inca tanar! Poate ca sunt mai batran decat toti oamenii de pe planeta asta! Cati isi pun probleme cu privire la evolutia spirituala a omenirii? Nu e acesta, oare, un semn de batranete? Oare nu batranii se ingrijesc de soarta celor mai tineri? - Ei hai, zise Roll Ferstotten, nu te umfla atata in pene! - Stii bine ca n-o fac! riposta Zull. Doamne, cate o data am impresia ca nici macar tu nu ma intelegi! Oare ma intelege cineva? - Cine ar putea sa te inteleaga cand insuti nu te intelegi?, intreba Roll Ferstotten. Zull tacu. Avea dreptate batranul. "Cine m-ar putea intelege, cata vreme nici eu nu ma inteleg? Buna intrebare!", gandi Zull. "Si in plus, daca ceea ce simt cu privire la viitor este intemeiat, ma asteapta milenii de singuratate din acest punct de vedere.". Voia sa ramana singur si sa reflecteze la ceea ce citise in ziua precedenta. - Ai dreptate Roll, spuse el, ca intotdeuna ai dreptate. Roll Ferstotten simtea lupta launtrica din Zull, dar din pacate, nu il putea ajuta cu nimic. Poate ca nici nu era bine sa il ajute in vre-un fel. Poate ca lupta aceasta trebuia sa fie doar a lui, asemeni puiului care se zbate si in agonia sa sparge coaja care il impiedica sa respire. Zull se gandea la ceea ce citise. "Daca ceea ce scrie acolo e adevarat, inseamna ca m-am inselat amarnic in privinta "scopului" meu pe acest pamant. In plus, caracterul acelei scrieri este mai degraba unul panicard decat unul lamuritor, ori panica nu face altceva decat sa creeze in om energii nu tocmai bune. Daca timp de secole ameninti omenirea cu un eveniment teribil, nu faci altceva decat sa generezi si sa mentii o oarecare stare de alerta cu toate energiile negative care decurg din ea. Teroarea este cea mai buna metoda de a tine masele sub control. Si in plus, in momentul in care starea de alarma atinge cota maxima furnizeaza-i o "salvare" (falsa, bineanteles, dar care sa-ti serveasca de minune scopurilor tale) iar multimea o va imbratisa fericita. Si a propos de "scop". La inceput mi-a fost teama, ba nu, am fost ingrozit de ceea ce simteam, pentru ca vedeam lucrurile din punct de vedere personal, dar zic eu, am reusit sa trec dincolo de nivelul personal si sa le vad de undeva din afara. Ce conteaza individul in raport cu omenirea? Zero, iar din acest punct de vedere lucrurile sunt clare. Aproape ireal de clare. Dar ce e realitatea? Am doua sanse: a) innebunesc - si atunci mi-am ratat complet existenta, sau b) voi realiza ceva extraordinar pentru lumea asta mica si inca tinuta sub teroare si intuneric Sunt vorbe mari, dar asta e ceea ce simt." ************************************************************ - Cum crezi ca vei putea sa schimbi lumea? intreba Roll Ferstotten. - Sa o schimb? Nu! Te inseli, parinte! Nu eu o voi schimba, eu voi fi doar cel care ii va conduce schimbarea. - Si cum ai sa faci asta? Ai macar o idee despre ceea ce va trebui sa faci? Daca doar vrei sa faci ceva fara a avea mijloacele si strategia necesara, risti sa strici totul. Stii asta, nu? - Sunt convins, dar aminteste-ti ca nu mai sunt omul care am fost pana nu de mult. Acum vad punctele de cotitura din evolutia umanitatii. Rolul meu este de a o ghida printre aceste puncte. Daca nu as face-o, omenirea nu numai ca nu ar evolua, dar risca sa se piarda si sa se autodistruga, iar atunci mileniile de evolutie ar fi reduse la zero. Ar fi nevoie de un alt potop biblic pentru a readuce omenirea la echilibrul care sa ii permita reluarea evolutiei. - Vrei sa spui ca vezi viitorul? intreba din nou Roll Ferstotten tragand un fum din tigara de manga. - Ei, hai Roll, stii si tu ca viitoru nu e fix! - Tocmai, replica Roll Ferstotten, daca nu e fix, cum ai putea sa stii cu precizie ceea ce se va intampla. Zull trase cu putere aer in piept, ofta prelung si raspunse: - Roll, tu vrei sa ma testezi in vre-un fel, sau te faci ca nu pricepi? Lucrurile sunt cat se poate de clare. - Nimic nu e clar in reteaua punctelor de timp, Zull, nimic; si te poti pierde foarte usor printre ele. - Orice muritor s-ar putea pierde daca ar avea acces la aceasta retea, Roll. Pentru asta tu si preotii Duhului si alti preoti de-a lungul timpului doar ati stiut de existenta ei si de felul in care lucreaza DESTINUL, dar nu ati putut avea acces direct. Eu insa, nu mai sunt om, Roll, nu intelegi asta? Cum as mai putea fi om, cand sufletul meu a vazut lumina si a cunoscut bucuria? Cum as mai putea sa ma raportez la micile neajunsuri existentiale, cand in mine aud corurile de arroi cantand? Cum as mai putea fi om, cand insuti ai vazut schimbarile fizice la care am fost supus? Nu Roll, eu nu mai sunt un om. Eu nu mai sunt muritor. Eu nu POT muri, pentru ca nu am dreptul sa mor. Lumea are nevoie de mine. Asa ca vezi tu, nu ma tem de reteaua temporala prin care va trebui sa conduc omenirea. Roll Ferstotten isi mangaia ganditor barba: - Copile, copile, nu stii in ce te bagi ... - Tocmai ca stiu. Sunt singurul care stie cu adevarat, din pacate! Lui Roll Ferstotten inca nu ii venea sa creada ca ceea ce se intampla cu Zull era adevarat. Stia ca Zull trecuse printr-o serie de metamorfoze fizice si spirituale, dar sperase ca nu el va fi cel care sa infrunte mileniile de singuratate. "Oare nu gesesc?", se intrebase el, "oare am eu dreptul sa ma gandesc la el in primul rand ca la copilul meu si abia apoi ca la un Mantuitor al acestei lumi?". Se gandise ca totul va trece, iar Zull va fi doar unul din preoti, dar vedea acum ca lucrurile il depaseau. Nu, nu avea dreptul sa intervina cu nimic in evolutia lucrurilor. - Nici nu ai putea, ii spuse cu blandete Zull care citise gandul parintelui sau. Rolul tau in evolutia lumii a fost acela de a ma fi crescut si de a imi fi dat educatia de care aveam nevoie pentru a ajunge aici. De aici incolo, nimeni nu poate schimba mersul umanitatii. Omenirea deja a facut primul pas inspre dictatura celor cinci mii de ani. Continentele deja se misca, iar in curand se vor uni in unul singur. Noua Terra. Iar dupa dictatura celor cinci mii de ani, va urma pacea celor zece mii. - Cum crezi ca ai putea asigura evolutia omenirii folosind DICTATURA? Toti dictatorii au fost urati de populatia pe care au oprimat-o. Ce fel de evolutie este aceea bazata pe ura? - Ti-am mai spus, Roll, eu sunt leacul bolii acestei lumi, iar de cele mai multe ori, leacurile au gust rau, chiar daca efectul lor este benefic organismului. Dupa cei cinci mii de ani, bariera energetica va fi refacuta. Va fi un om care cunoscand oamenii va sadi semintele pe care eu le pregatesc. Nu caut eternitatea prin adorarea oamenilor. Nu sunt stapanul acestei lumi ci doar un umil servitor al Sau. Voia Lui faca-se! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate