D

Motto: Parlamentarii propun pensionarilor soluții pentru a supraviețui: “Să-și vîndă casa”

- Dumneata, domnule D. , vei asigura impunerea (strângerea impozitelor) pe raza plasei...
- Dar nu am cu ce să mă deplasez în teritoriu, domnule Inspector-Șef...
- Te descurci dumneata...!
- Să trăiți, am înteles!
- Voi urmări personal finalizarea lucrărilor de impunere...fiecare inspector îmi va raporta personal...
- Am înțeles, să trăiți!

Inspectorii au ieșit afară. Unii râdeau, alții fluierau a pagubă. Fiecare era sigur că în termenul stabilit nu va încheia nimeni impunerile (calculul si colectarea impozitelor de la populatie). Au ieșit ca potârnichile din clădirea administrației financiare.

Inspectorul D era de statură medie, slab, osos, plin de vână nervoasă. Mergea din sat în sat, din comună în comună. Drumuri gloduroase. Nu era piatră. Nu era asfalt. Când ploua, drumul era o mlaștină nămoloasă. Abia sosit, era întîmpinat invariabil cu aceleași cuvinte:
- Bine ați venit, domnule inspector! Dar poftiți mai întâi la masă... să îmbucați ceva.. ați făcut drum lung până aici...v-am pegătit toate cele de cuviință... avem și un vin deosebit...
- Nu ! se încrunta D. Nu mănânc și nu beau nimic! Si apoi, mi-a pus nevastă-mea o pâine și un pui fript în plasă !
- Dar cum se poate una ca asta? Veți lucra câteva zile ! Nu este nici o grabă !
- Vă rog să nu insistați ! Am nevoie de un scaun și de o masă ! A, să nu uit ! Să îmi aduceți și o lampă !
Lucra zi si noapte. Om după om venea la primărie sau la școală. Dumneata... câte iugăre de pământ... câte animale... ce producție... ce impunere...Fiecare se ruga de câte o scutire... cu o plasă în mână... îi refuza... rar de tot, îl impresionau sărăcia și necazul, și accepta o reducere, dând omul afară, cu plasă cu tot, pe ușă...
Din când în când, primarul bătea la ușă și scâncea:
- Domnule inspector, vă rugam frunos, veniți la masă, nu ați mâncat de ... zile !
- V-am rugat să nu mă deranjați ! se răstea omul de pe scaun, cu pantaloni agățați cu bretele de umeri, cu ochelarii pe nas... Eu am un plan, trebuie să termin în 3 zile lucrarea ..O coajă de pâine să îmi aduceți si o cană de apă....
Primarul ieșea... De când lucrează ? Om după om, sătean după sătean... Calcula... Calcula de mână, refăcea calculele... Seara, noaptea, cu cearceafurile de hârtie în mână, făcea subtotalurile și totalurile...Urmărea cheile de verificare... O lua de la capăt...
Termina..La plecare, primarul și fruntașii satului dădeau să îi strecoare ceva în buzunar..
- Nu primesc nimic, ridica tonul inspectorul. Totuși, dacă doriți să mă ajutați, am o rugăminte..Am nevoie de o șaretă... de o căruță... ceva... să ajung până în comuna următoare...
- Se poate, domnule inspector ? Se aranjeaza imediat... Măi , Ioane..
D ajungea în comuna următoare și o lua de capăt..Erau comune care nu aveau nici măcar un cal. Atunci, o lua pe jos, pe drumul plin de hârtoape și noroaie. Pe râpe. Cu servieta jerpelită de întrebuințare după el. Cu o umbrelă în mână...Ca o sperietoare... Ud până la piele, sau uscat ca un pește, la soare.

R., inspectorul general, bătea nervos cu creionul în masă.
- Au trecut 3 luni, domnilor inspectori, și impunerile nu sunt încheiate? Vă voi da afară pe toți ! Veți rămâne pe drumuri... Nici o lucrare nu este finalizată ?
- Ba da, domnule general !
- Cine a spus da ?
- Eu !
R a plecat ochii, căutând prin sală. Era un om masiv, cu ochii bulbucați, și brațe butucănoase. Un uriaș. Pe la mijlocul sălii, dădu cu ochii de D., care se ridicase în picioare...
- Eu, domnule inspector, eu am terminat !
- Dar dumneata ai avut cea mai mare regiune!
- Așa este, dar m-am descurcat !

R îl privi cu luare aminte...
- Priviți-l, domnilor, pe colegul dumneavoastră ! A avut cea mai grea regiune, și a terminat primul ! Să vă fie rușine ! Uitați-vă la el ! Îi cad pantalonii de pe el de atâta muncă ! Îi mai incape unul ca el în bretele ! Domnule inspector D., vă rog să vă depuneți raportul până mâine, la mine, și apoi, aveți 2 zile de concediu, acordate de mine ! Te așteaptă nevasta, omule! Odihnește-te și dumneata două zile ! Am încheiat, domnilor ! Să vă fie rușine !


D. a fost acuzat mai târziu că are apucături de boier, străine clasei muncitoare. Pentru că se deplasează cu șareta de la un sat la altul. A fost meritul inspectorului general R. Că i-a luat apărarea: Era să fie dat afară din servici....R a tunat: Se deplasează, tovarăși, pentru că altfel, nu ar termina impunerile nici într-un an. Cum să facă față drumurilor prin plasă ? Pe jos ? Când ar termina omul ăsta ? Și cum ar ajunge de ostenit acolo unde trebuie să fie proaspăt, să conducă impunerile ?

D. a iesit la pensie cu 200 de pâini pe lună. Era bolnav de nervi. Artrită. Prostată. Soția lui era casnică. Nu avea nici un venit. După moartea ei, și după 1989, mânca pâine uscată, și bea apă. Iarna, nu făcea focul. A trăit până la 94 de ani. În ultima parte a vieții, a poftit o dată două clătite, altă dată un suc. Nepoții care stăteau cu el și-au permis, din economii, să îi ofere această agapă.