Biblioteca Bucovinei a celebrat joi, 27 noiembrie, 100 de ani de la nașterea compozitorului Olivier Messiaen. Celebrul compozitor , organist și ornitolog francez (10 decembrie 1908 - 27 aprilie 1992) a lăsat o operă muzicală de reală transfigurare artistică și forță genială a expresiei. Din 1931 și până la moarte a slujit prin măiestrie organistică Biserica Trinității din Paris, ceea ce a adăugat îndelungii sale existențe, operei fecunde și destinului său zbuciumat aura inefabilă a sacralizării.





In program:

1. Transfigurări în Concert: Petites esquisses d'oiseaux .
2. Video "Parisul din făpturi și sinestezie".

Concertul a fost însoțit de vizionarea unui program video de fotografii ale lui Robert Doisneau.

Olivier Messiaen își prezenta astfel cele două suite incluse în program:

1. Opt preludii pentru pian

Este o operă scrisă la 20 de ani, în 1928. Autorul nu începuse încă cercetările sale ritmice care îi vor tranforma viața. Iubea cu pasiune păsările, dar încă nu știa să le transpună cântecul. Totodată, autorul avea deja un limbaj, și era un limbaj al cromaticii. Ca tânăr compozitor, messiaen era mai ales un compozitor al culorilor. Prin intermediul modurilor armonice, transpuse numai printr-un anumit număr de ori, și extrăgând din această particularitate culoarea lor specifică, Messiaen a ajuns până la polarizarea discurilor de culoare, până la intersectarea curcubeelor, până la găsirea în muzică a unor veritabile « culori complementare ».
Titlul de Preludii – care se dădea în epocă pentru evocări poetie debbussiene – ascunde, de fapt, studii de culoare.
Poveste, tristă, indică pentru Preludiul al 6-lea o mare lovitură a sorții : « clopote de teamă și lacrimi de adio », este o poveste înveșmântată în drapaje somptuoase de culoare violet, orange, purpură…

Despre culorile fiecărui preludiu :

I- La Colombe, portocalie, cu vine violete.
II- Chant d extase dans le paysage triste, gri, bleu mov, albastru prusian, la început, dar la sfârșit : argint, diamant.
III- Le nombre leger, portocaliu cu nervuri violet.
IV- Instant defunts, gris catifelat, reflexe mov și verzi.
V- Les sons impalpables du reve, polimodal, se suprapune un mod bleu+oranj în ostinato și cascade de acorduri, peste un mod violet+purpură tratat cu timbru de bronz. Se va remarca scriitura pianistică : triple note, tratate în acorduri, canon pentru mișcarea contrarie, mâini încrucișate, diverse staccato, greutate de bronz, efecte de pietre prețioase.
VI- Cloches d angoisse et larmes d adieu, clopotele amestecă diverse cantități de moduri : « le houm » (rezultantă gravă) pe de o parte, iar pe de altă parte toate armonicele superioare ale clopotelor se dizolvă în vibrații luminoase. Adieu este în purpură, oranj și violet.
VII- Plainte calme, gris veloute , reflexe mov si violet.
VIII- Un reflet dans le vent : o mică furtună deschide și concluzionează partea alernativă de oranj cu nervuri verzi, pe care se imprimă niște pete negre : Dezvoltarea centrală este mai luminoasă. Tema a doua, foarte melodică, este înveșmântată în arpegii sinuoase, și este de culoare bleu oranj în prima parte, dar devine verde oranj în partea a doua.
Culorile dominante ale operei sunt : violet, oranj, purpuriu.



2. Petites esquises d oiseaux

Sunt șase piese foarte scurte. Care sunt în același timp foarte asemănătoare și foarte diferite. Asemănătoare prin stilul armonic pe care evoluează complexe de sunete de culori schimbătoare. Acestea sunt familii de bleu, roșu, oranj, violeturi, « acorduri cu răsturnata transpusă », ca dominante.
« Acordurile cu rezonanță contractată » și « acordurile cu totalul cromatic » adaugă, peste primele, culorile lor mai violente sau mai subtile.

Dimpotrivă, fiecare pasăre are estetica sa proprie, așadar mișcările melodice și ritmice diferă de la o piesă la alta. Este, așadar, o diferență de atitudine.

Cele trei piese dedicate roșului-gorge conțin arpegii perlate, descendente, aproape glisandouri, urmate de note lente și de desene mai rafinate.
Mierla neagră cântă câteva strofe însorite, un pic triumfătoare.
Sturzul muzician se face remarcat prin repetițiile sale cu caracter incantator. Enfin, ciocârlia de câmp, aceasta încheie ciclul, ea posedă o volubilitate hermeneutică ce se înfășoară în jurul unui ax, punctând din loc în loc, cu două note lente și puternice, fazele în care pasărea zboară.
Scriitura pianistică este foarte deschisă. Opera, scrisă în 1985, este dedicată Yvonnei Loriod.

.................................................................................................................................................

La pian: Gunter Reinhold. Născut la Erlangen. A studiat pienul cu Yvonne Loriod și Alfred Cortot. A studiat analiza muzicală cu Messiaen. După încheierea studiilor la Conservatorul Național Superior de Muzică din Karlsruhe și Conservatorul Național Superior de muzică din Paris,a susținut numeroase concerte, ca și radio și înregistrări pe disc. Festivaluri.
Este proifesor la Conservatorul Național de Muzică din Karlsruhe. Membru de jurii internaționale de muzica.

................................................................................................................................................






OLIVIER MESSIAEN(10 dec 1908 - 27 aprilie 1992)

Messiaen este un pelerin ce parcurge secolul atrocităților ca un iluminat. Senin, calm, imperturbabil. În fond, din 1931 si pana la sfarsitul vietii sale, a fost organistul Bisericii La Sainte Trinite din Paris in 1931, declarandu+se apărat ca de un scut de credinta sa romano catolica.

Messiaen: inseamnă compozitii savante, cu accente dramatice, cu ruperi de ritm si insertii melodice de un mare rafinament.

Messiaen înseamnă un expresionism grav acroșat pe alocuri cu extrem de abile sonuri impresioniste.

Messiaen înseamnă o mare stiintă a compozitiei, pusa in partitura pe fondul dramei istorico-politice traite de insusi Messiaen. După cum se știe, Messiaen a cunoscut prizonieratul german: ca soldat francez cade in miinile nemtilor la Verdun si suporta apoi rigorile sistemului concentrationar hitlerist.

Cum în 2008 se împlinesc o sută de ani de la nașterea compozitorului francez Olivier Messiaen, Filarmonica "George Enescu", Serviciul de Cooperare și Acțiune Culturală al Ambasadei Franței și Institutul Francez din București, au organizat la sala Ateneului Român, în 24 februarie 2008, un concert extraordinar, în care Pierre Olivier Queyras - vioară, Véronique Martin - violoncel, Frédéric Lagarde - pian și Nicolas Baldeyrou - clarinet, au interpretat Cvartetul pentru sfârșitul timpului, de Olivier Messiaen. Lucrarea este una dintre capodoperele muzicii de cameră ale secolului al XX-lea. Fără să fi avut la dispoziție vreun instrument muzical, servindu-se doar de auzul interior, compozitorul - aflat în detenție în lagărul VIII A din Görlitz, din Polonia, în anul 1941 - a compus monumentala lucrare camerală în opt părți, fiind inspirat de un vers din Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, Capitolul X ("că timp nu va mai fi").

Messiaen înseamnă năzuință către infinit, adică o tehnică de eliminare a timpului: Melodia și armonia muzicii adesea converg spre iluzia ubicuității, iar prin folosirea ritmului non-retrogradabil, timpul este de fapt eliminat, ascultătorul părând a se apropia de eternitate.

Messiaen înseamnă bucuria eliberatoare a omului absolut, după depășirea stării de captivitate în frică, în teama eclesiastului.

Messiaen înseamnă moduri de transpoziție limitată ( invenția sa) , pe care el le+a denumit „minuni revelatoare ale credinței”, fiind vorba de credința sa romano-catolică, deși, călătorind mult, a scris și muzică de inspirație niponă, de inspirație indoneziană (percuție ce aflorează variat în compozițiile sale), de respirație a Marilor Canioane din Utah sau din viața Sfântului Francisc de Assisi, ca și a complexității Undelor Martenot.

Messiaen înseamnă experimentarea sinesteziei, manifestate ca percepție a culorilor în timp ce este auzită o anume armonie de sunete. Modurile descrise mai sus, dispuse după o anumită arhitectură, sunt generatoare, prin sinestezie, ale unor culori de compoziție.

Messiaen înseamnă inventarea serialismului total.

Messiaen a iubit păsările, a fost de altfel ornitolog, și s+a desemnat ca fiind la fel de mare ornitolog cât și mare muzician. Messiaen a spus că păsările sunt muzicienii absoluți, totali. El a studiat cântecul păsărilor din toată lumea și în toate compozițiile sale a încorporat pasaje din cântecul păsărilor.
Prin aceste inovații este Messiaen un geniu al timpului său:

+- a utilizat culoarea în mod inovator,
+- a aplicat o concepție personală între timp și muzică,
+- a utilizat și integrat cântecul păsărilor și
+- a exprimat genuin în formă muzicală idei religioase.










Angela Furtună

scriitoare, publicistă
membră a Uniunii Scriitorilor din România
Coordonator Marketing Cultură și PR