Venisem anul trecut în București îmbălsămat cu tot felul de iluzii, lumea, clar, trebuia să fie a mea. Adică nu întreaga lume, însă o părticică din jurnalismul cultural, practicat în cotidiene cu tiraje imense tot aș fi năzuit să mi se închine. Toată presa centrală mă aștepta. Literatura avea să se relanseze prin mine. Urma să intru în istoria literară drept promotor, manager cultural, ziarist, un redescălicător de țară. Buff! Să revenim.
Am tot încercat să mă angajez în presă. NU am reușit. Mi s-a refuzat o bursă la un important post radio pe motiv că facultatea pe care o urmam (management-marketing) nu se asezonează cu jurnalismul. Mai nou m-am înscris la facultate la jurnalism: „să vedem, să vedem ce-o să iasă” .
Între timp am mai tras sfori, mi-am făcut cunoștințe, am întâlnit oameni importanți, am fost la conferințe, am scris, am trimis CV-uri, adică am încercat marea cu un deget pe care mai am un pic și o să i-l arăt. Peste tot mi s-a zis să-mi iau gândul de la jurnalism cultural. Nu pentru că aș fi incompetent, sau inadaptabil, ci, simplu, sunt prea mulți ziariști care se ocupă cu așa ceva. Cine sunt acei jurnaliști??? :unul scrie în Libertatea că Eliade a scris Sărmanul Dionis, altul în Formula As că Eugen Ionescu(esco) trăiește și astăzi liniștit la New York, altul....
Însă buba (infectată, supurând, mustind izuri leșinătoare) o descopăr abia acum câteva zile. De aceea protestez. PROTESTEZ împotriva corespondenților televiziunilor (ambele imagine le-am văzut pe ProTV, ceea ce nu înseamnă neapărat că jurnaliștii acreditați ai postului au adresat întrebările) care întâlnindu-l pe Mario Vargas LIosa la Neptun nu găsesc altceva mai interesant de întrebat decât dacă scriitorul poate sau nu să doarmă de dorul Shakirei. Halal nene Anghelache. Apoi, la numai câteva zile apare pe Otopeni și Coelho- imediat televiziunea în cauză se pripășește la Nea Gigi în birou, sau acasă, cerând părerea expertului. Steaua ratingului autohton nu se sfiiește să-și dea cu părerea, să-și încerce mușchiul pe nițică critică literară. Rezum: domnia sa primise „manualul războinicului luminii” de la un cineva – nu mai știe de la cine. Neinteresat în general de citit, își aruncă ochii pe carte, probabil că-l excitase la cerebel titlul, și revelator se regăsește în op. Cartea aceea fusese scrisă pentru el.(îl așteptăm pe Coelho cu o trilogie pentru Abramovici). Prin urmare notează, subliniază, citește, CITEȘTE, și parcă...parcă Coelho îi furase ideile. Ca două suflete gemene... (la o răspântie să-și înfigă jungherele în țărână și a cui ruginește să retrogradeze! SIC!)
Așadar LIosa și vedeta pop, Coelho și vedeta sport, Id iotul și Mutu și colac peste pupăză Frederic Beigbeder și manechinele noastre bătând la fund ca atracție turistică și Dracula Parc și mânăstirile moldovenești.
Protestez. Oare mă aude cineva. Protestez împotriva acelor jurnaliști. Mă angajează cineva???