NIG – Ovidiu, ultima oară când ne-am văzut, a fost tot pe aici prin zonă, undeva, la o cană cu vin, cu chitara ta și cu niște oameni care nu prea știau cine este și ce cântă Ovidiu Scridon. Ne-ai lăsat amintiri frumoase.

Dincolo de ceea ce am citit pe siteul tău, cine ești tu Ovidiu Scridon?

OS – Ai început acest interviu cu cea mai dificilă întrebare. Spun asta pentru că mă străduiesc să nu mă laud foarte mult. Prin urmare, sunt un om care învață lecția modestiei, căruia-i place grozav de mult să călătorească și să descopere locuri noi și oameni interesanți iar în contextul acestui dialog, cred despre mine cu convingere că muzica și poezia pot face minuni în aceste vremuri delicate. E important, și-o spun adesea, că mama m-așteaptă mereu undeva-n mijlocul Ardealului, în orașul Târnăveni. unde m-am născut și unde mă-ntorc adesea.



NIG – Muzica folk, chitară, poezie… Beat that, parașutism sportiv, management, comunicare.Cum se înțeleg toate acestea în viața ta?

OS – Sunt de fapt mult mai multe și încă descopăr pasiuni noi mai mereu. Se înțeleg foarte bine pentru că toate le-am făcut ori le fac cu multă dăruire și nu prea amestec lucrurile. De pildă, când am fost parașutist sportiv poezia n-a fost atât de importantă pentru mine însă, în toate taberele ori competițiile la care-am participat, am avut mereu chitara alături. Mai apoi am adăugat preferințele profesionale legate de publicitate, marketing, comunicare și multe altele.



NIG – Au trecut câțiva ani de la ultima noastră întâlnire în SoFlo. Ce ai făcut între timp?

OS – Am avut o perioadă cu foarte multe concerte în România, în Italia, în Anglia, aici în America în comunitățile românești, dar poate lucrul de care sunt cel mai încântat este că-n anul 2012 mi-a apărut la Editura Tritonic volumul de versuri “Portretul unui gând”, o carte care s-a vândut în câteva tiraje și care are succes și acum.



NIG – Te întorci des în State. Aici în zonă, deși în ultimii 15 ani au emigrat mulți oameni din generația noastră și mulți mult mai tineri, totuși, la mai toate evenimentele organizate, primează muzica populară, de petrecere și nelipsitele manele.Când am aflat ultima oară că Ovidiu Scridon vine în Sudul Floridei, mi-am zis ,,Clar, o să fiu numai eu în sală,,? Cum ți se pare publicul româno-american în comparație cu cel de acasă?

OS – Nu știu de ce crezi asta!?… În ultimele două săptămâni am susținut trei concerte la bisericile românești din New York și Atlanta și, de fiecare dată, sălile în care-am cântat au fost pline. Dar dacă vii la cele trei concerte pe care urmează să le susțin în acest final de an în Florida, pentru mine înseamnă foarte mult, chiar dacă vei fi numai tu în public. Cred că depinde mai mult ce oameni vin la un concert și nu câți oameni vin. În România o mare parte din cei care participă la aceste evenimente îmi cunosc piesele și deseori cântă alături de mine și pot susține concerte doar cu cântecele compuse de mine. Oamenii care vin la concerte sunt peste tot altfel. În America simt că romanii vor să le amintești de România pentru că uneori mă roagă să le cânt diverse piese celebre de-acasă. Însă exercițiul acesta de comunicare îmi place oriunde s-ar întâmpla.



NIG – (ca să îți răspund la întrebare, Doar pentru că văd un folkist prin zonă o dată la un cincinal)Suntem o generație care simte altfel poezia și chitara, trăirea, emoția, adică tot ceea ce înseamnă folk.La un moment dat, cu tristețe, mulți dintre noi credeam că folkul o să-și piardă din popularitate. Este drept nu mai sunt concertele de altădată, dar folkul a rezistat. De ce ne intorcem iar și iar la acest gen de muzică, Ovidiu?

OS – Probabil pentru că-i muzica cea mai directă, pentru că vorbele sunt la fel de importante ca și melodia, și pentru că aceasta comunicare om-chitara are o țintă precisă: sufletul. Și cred că dacă muzica folk ar deveni un gen de muzică de masă și-ar pierde farmecul.



NIG – După părerea mea, tu ai scris unul dintre cele mai frumoase cântece folk : ,, Mi-e dor,, Un cântec simplu în aparență, dar atât de profund, atât de fluid, atât de plin de sentiment. …Când spun frumos, eu mă gândesc la tine,,…
Spune-mi puțin despre acest cântec.

OS – Îți mulțumesc frumos pentru părere!

“Mi-e dor” este un cântec de dragoste care are mai bine de 20 de ani, compus, scris și “trăit” de liceanul care-am fost și n-a avut decât intenția nevinovată de-a plăcea fetei căreia i-a fost dedicat. Eu mă bucur foarte mult ca peste tot pe unde ajung, cineva știe despre “Mi-e dor”, dar la fel de mult mă încântă faptul că mulți oameni abia îl descoperă și-mi scriu impresiile lor despre emoțiile pe care le trăiesc ascultând acest cântec. Cred foarte mult ca dragostea dintre oameni mai poate salva “mersul” acestei lumi și-l cânt întotdeauna, oriunde ajung.



NIG – Când spun ,,frumos,, mă gândesc la multe. De la un răsărit de soare pe malul Atlanticului, la un asfințit în Carpați.De la buzele unui iubit la ochii unui copil. Când spun ,,frumos,, mă gândesc și la tine. Tu la ce te gândești când spui ,,frumos,, Ovidiu Scridon?

OS – Oooo, … mă gândesc la iubita mea, la multe imagini care m-au emoționat și pe care le port în inimă, mă gândesc la o ploaie de vară, la un cântec care m-a făcut să mi se ridice părul pe tot corpul, la un sunet din natură, la un parfum care m-a stârnit într-un fel interesant, mă gândesc la mama, și lista ar putea fi nesfârșită.





NIG – Scrii poezie, compui… Știi cu ce și cum să ne atingi coarda sensibilă. Ce te inspiră?

OS – Dacă se-ntâmplă, asta e minunat. Viața mă inspiră; … viața cu tot ce înseamnă ea: dragostea, despărțirea, zâmbetul ei, dorul de ea, dorul de casă, deciziile importante cu care ne confruntăm zilnic, impresiile, dezamăgirile, tot. Niciodată nu se știe cum apare o poezie ori un cântec grozav.



NIG – Ovidiu, spune-mi ce întrebarea ți-ai fi dorit să-ți pun și nu ți-am pus?

OS – Mă gândeam că dacă tot ți-am spus despre cartea mea de versuri poate ai fi vrut să știi care-i poezia preferată și-atunci am fi putut încheia această confesiune recitindu-ți o strofă pe care aș spune-o tuturor:

“Trăiește! Viața-i mult prea frumoasă

Ca să te-mpiedici de-o simplă adiere

De fapt, trebuie să guști marea furioasă

Ca să-ți placă gustul de miere.”

NIG – Ovidiu, o să-ți petreci sărbătorile de iarnă într-un loc unde ,,zăpada nu cade nicicând,,. O să-ți fie dor de Târnăveni.

Îți doresc iubire și cântec, poezie și inspirație, drumuri clare și zboruri line. Mă bucur să te pot asculta live. Și mă bucur pentru toti aceia care vor pleca de la concertele tale cu acea frântură de tandrețe și răscolire pe care muzica și poezia ta o lasă în sufletul frumos.



interviu realizat de NIG, în exclusivitate, pentru New York MAGAZIN