Bill Gates pariaza pe albina-spion de la Iasi




Patru studenti din Iasi impreuna cu profesorul lor au pus la cale un program de calculator prin care albinele sint transformate in iscoade, menite sa anunte unde sint cimpurile de mine sau unde toxicitatea ne ameninta viata. Microsoft le-a propus imediat angajarea.

Din Iasiul podului cu flori de peste Prut s-a iscat pe nestiute o alta punte, una a creierelor, ce porneste din Bahlui si bate hat pina la Cedar River, apa care trece pe linga oraselul Redmond, Seattle, unde-i sediul Microsoft. Aproape 40 dintre angajatii lui Bill Gates sint ieseni.

Universitatea albinelor

Gloria pluteste discreta peste cladirea noua si anosta a Facultatii de Calculatoare din cadrul Universitatii Tehnice „Gheorghe Asachi”. La facultatea de pe malul Bahluiului, intr-o liniste cuminte strajuita doar de ciini de pripas, holurile-s pustii, ca intre examene. La ultimul etaj, unde canicula te face aproape o leguma, intr-un cabinet plin de computere, profesorul Florin Pantelimonescu zgindareste iarasi la o cutiuta albastra din lemn, ce a stirnit pretuirea celor de la Microsoft acum citeva saptamini.

Impreuna cu patru dintre studentii sai, Alexandru Ciobanu, Florin Grigoriu, Vilia Haza si Vlad Bujureanu, profesorul Pantelimonescu, 48 de ani, a creat o retea de computere pliata discret, dar cu rigoare, pe viata de zi cu zi a unor comunitati de insecte, astfel incit inteligenta artificiala creata de om sa fure din inteligenta naturala a lumii vii. Au inceput cu furnicile, dar au evoluat acum la albine. Universitarul iesean - mustata carunta, vorba moale - marturiseste ca „furnicile au fost o scoala pentru noi, albinele sint o Universitate. Gasesti la ele ierarhie, diviziune a muncii, mobilitate, fiecare individ pleaca pe teren cu un «task» precis - cu o sarcina -, comunica la coechipier, se regrupeaza, au deci tehnici similare armatei”.

Iscoadele din urdinis

Grupul de la Iasi a legat cele doua lumi, a albinelor si a calculatoarelor, si a propus folosirea acestor sisteme vii, care sint familiile de albine, ca senzori de mediu. Pantelimonescu citise din copilarie despre viata albinelor, acum vreo cinci ani tinuse citeva cursuri pe tema la Universitatea ieseana si inca de atunci le povestea colegilor ca dezastrul de la Cernobil putea fi sesizat la parametrii corecti cu ajutorul istetelor insecte. La inceputul acestei veri, intuitia sa despre utilitatea albinelor s-a materializat intr-o retea de „computere mobile autonome”.

Informatiile culese de albine sint preluate si analizate de senzori montati chiar la intrarea in stup si transmise imediat prin Internet in orice colt al lumii. In interiorul unei cutii cit un penar de scolar, se afla doua computere cit o unghie, dar puternice cit unul de birou, fara nici o componenta mecanica, si care consuma de zece mii de ori mai putin decit un computer obisnuit. Cutia este introdusa in stup, iar la urdinis, in buza stupului, sint instalati senzori foarte sensibili, ce preiau informatia cind sint atinsi de albine, la plecare si la intoarcere.

Daca din 30.000 de albine care pleaca se intorc 20.000, se poate concluziona ca stupul se afla pe un teritoriu contaminat. Natura si amploarea contaminarii sint stabilite imediat de cele doua computere din inima stupului. Alt criteriu este durata zborului. O ecuatie matematica ia in seama viteza medie de deplasare a albinelor, viteza vintului si timpul standard pe care o albina il petrece intre doua popasuri la stup. In conditii normale, o albina strabate cam 2-3 kilometri in jurul stupului. Daca albinele intirzie, inseamna ca ele au avut de acoperit o suprafata mai mare de teren pentru a-si indeplini sarcina, cea de incarcare cu polen. Avem asadar din nou o abatere de la comportamentul normal, semn al unei posibile toxicitati sporite. Cu ajutorul senzorilor - chimici, de data asta - de pe urdinis, putem identifica in polen componentele toxice. Pentru ca abaterile de la normalitate sa fie relevante statistic, cercetatorii iau in seama comportamentul a minimum 20.000 de albine, si nu a indivizilor izolati.

Un proiect pentru NATO

Profesorul spune ca avem de-a face nu cu un simplu produs, ci cu o platforma care se poate adapta in functie de ceea ce urmeaza sa fie studiat. Iar dorinta lui aprinsa este sa dea o utilitate militara retelei si sa acceada la o finantare NATO. „Pot fi instalati pe urdinis senzori de TNT, iar cind albinele se vor intoarce putem stabili daca zona este minata si sa transmitem aproape instantaneu informatia sursei care o gestioneaza”.

Dispozitivul inventat de cercetatorii ieseni, conectat la Internet si tinut in viata cu ajutorul unor baterii solare, se poate instala de la Galati pina la Suceava, impreuna cu cite un nod de albine, plantate amindoua din trei in trei kilometri, cit bate o albina pe zi, in jurul casei sale.

Cei patru studenti vor sa cucereasca vestul

Cu acest proiect, Pantelimonescu si studentii sai au participat in iunie, pentru o saptamina, la concursul Windows Embedded Student Challenge, organizat de Microsoft chiar la sediul sau din Redmond, linga Seattle. Au avut de patimit la vama, cind vamesii au descoperit in bagajele lor, printre chiloti si sosete, acumulatori, procesoare minuscule, senzori, baterii solare prototip, mai toate neomologate. „Le tineam raspindite printre haine, tocmai ca sa nu se loveasca, vamesii ne-au pus sa le scoatem, le-am explicat la ce folosesc, iar cind le-am aratat si invitatia de la Microsoft s-au dumirit intru citva, au zimbit si ne-au lasat sa trecem”. Echipa iesenilor a cistigat 84 de puncte din 100 posibile. La intoarcere au primit fiecare un contract de angajare la cea mai sofisticata divizie a Microsoft, numita „Mobile and Embedded Devices Group”, care se ocupa cu ceea ce se vor a fi calculatoarele peste zece ani. Pantelimonescu o sa ramina la Iasi, ca e legat prea mult de locuri, de nevasta si de copii, prin rosturi si obisnuinte construite de ani in moliciunea isteata a locului. Insa cei patru flacai din laboratorul ala fara aer conditionat abia asteapta sa termine facultatea si sa treaca Oceanul.


Remus Radu, 1 august 2005