Trup colbuit de vântul disperării
port eu și
grea îmi e povara și
strânse-s chingile de carne
și-atâta dor îmi e
de Tine și Nirvana.

Tot trecătoare prin Minuni,
atâta jale duc cu mine,
pe rând deschid morminte sfinte,
cotrobăind prin luturi după Tine.

Trup hâd și strâmb și
părăsit de har
găsesc ascuns de Moartea Ta
în pământescul pântec,
în sânge eu te scald
curat și alb,
te dărui iar
norocului de-o clipă și
lumea o răstorn încă odată,
să fii din nou
un Zar zvârlit pe-o criptă.