cu suflet fără chei decembrie ne cheamă
sunând in vis cu zurgălăi ninsorile-femei
și despletind de iarnă culori printre fulare
ne amăgim în horă cu fulgi de nea pe-alei

omăt coboară peste noi copaci în transă
cu tânguiri de lacrimi colind de leru-i ler
și agățându-ne cu mâini zăpezi de arbori
în ochiul orb de-atlant mai nemurim mister

iubiri de-o clipă în singurătăți de-o viață
ne vor cuprinde tâmpla tăceri jertfind altar
păstori de abur cântărind sunet de ceață
cântec de dor cu fluturi morți în vid pe inelar

din amintiri izvoare curgând oglinzi de somn
blând ne vom adânci cu fast candori de nufăr
ghilotinând din nou tăiate gâturi miei albaștri
de dor lemn abisal pecetluit în vechiul cufăr

zestre de amăgiri cu suflet fulguind lumină
ne mai mânjmim de moarte cu albul către cer
dormind ghețar în cioburi desuet griuri de lapte
rondeluri de turcoaze al rozelor ce pier