Iată, iubito, sunt lucruri aici
în care vreau să mă-mbrac.
Sunt lucrurile tale, mai mici
decât trupul meu de dac...

Te văd în ele, tu ești departe.
Mă înveșmânt în amintirea ta
precum poveștile într-o carte
pe care nu o vom uita,
și le port cu tine precum pe mine m-aș purta.

Spre mare, drumul e o pedeapsă
mie întoarsă, să cânt și să râd,
ferestrele trenului și fuga lui aspră
cât mai dura-vor iubito, cam cât?

Stau lângă tine cum raza pe rază,
lumină și calm în suflet se strâng.
Viseaza-mă în fiecare zi la amiază
când intru în lucrurile tale
ca soarele într-un crâng...