poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-25 | |
L-am văzut intrând în cârciumă.
Avea pasul apăsat și purta la butonieră un verb nou. “E poet!” – mi-am zis. Se purta boem, cu plete pe spate. Avea căutătura piezișă și sub tâmplă vizuină de substantive. “E poet!” – mi-am zis. În chip de streașină îi atârna la colțul ochiului un dicționar de rime încă neauzite de minte de om. “E poet!” – mi-am zis. La ureche am zărit un condei pe post de țigară. Manșetele erau roase în zig-zag dactil (deșirare constant mai lungă la al treilea ochi) “E poet!” – mi-am zis! Era desculț. Iar tivul pantalonului avea urme de invective proaspete. “E poet!” – mi-am zis. “Domnilor – zice – azi am strâns de două beri!” “E poet!” – mi-am zis. “Uite – zice – i-am schimbat bujiile și i-am reglat jiglerul. Ce crezi că mi-a zis? Că am față de poet!” Poeții au apus de mult. Nici măcar luna nu le mai cunoaște pasul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate