poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-21 | |
Nu mă-ntunec,
nu alunec, să se surpe timp, nisip, pe ale sumbrei mele umbre, nu-mi întorc chipul spre lună nu mă plîng de rana frunții nemurirea doare-ușor, chiar cînd ochiul îmi adoarme, în sfîrșitul dintre lumi, să își guste din odihnă, din cununa grea de spini. Pe frontoane nu mă-mpiedic de-albe pene, tresăriri, aripilor să se bată, să alunge grei gargouils. Nu mă arde, nici îngheață, apa ochilor albaștri, sau tăciunele cel negru, ce-a dat foc fără lumină lacrimilor dintre ei... Nu mă urc pe turle, goală, ce supliciu efemer, gleznele pline de sînge, să m-agăț de vise, rău, Vini rămase atîrnate și întoarse greu pe dos ca niște uscate haine, flori presate în noroi, pagini de jurnal fanate, întrerupte de altoi... Nici în vis n-alerg furată, și nici mușchii nu mă dor sacrii cum se cheamă, odată febra-mi trece rotitor, transparențe camuflate, sticla mată de decor, bestia realității mă sărută plin de dor dincolo de gratii goale, canibali de versuri mor, dar mai mușcă din iluzii... tandru, gros, în cîn tă tor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate