1

Era un cer gri albastru roz
Imi exaspera urechile cu rasuflarea lui
O fereastra luminata trecea senina strada
Pana la mine si
Suspendata in aer
Imi facea cu mana.
Cadeau inexplicabili stropi de apa
Peste bizare cuburi de aer
Cald rece si mult
Cam prea mult
Murisera musculitele
Apusesera greierii
Fluturii de noapte dormitau
Intr-o cazarma
Desi nu era zi.
Intr-un tarziu m-am hotarat sa tac
Nuanta mea era prea tainica
Si nu ma vedea nimeni
Niciodata
Totusi
Daca tac frumos, in versuri,
Sa stiti
Ca nu sunt nici alba nici neagra
Nici seara nici dimineata
Nici dulce nici amara
Nimic

2

Strugurii de dantela flutura in fereastra
Eu dorm
Rad in somn
Si ma gandesc sa chem politia
Sau pe cineva (pe cine ?)
Sa interzica orasului astuia mizerabil
Sa miroasa a tei
innebunitor
Prea multi tei
Prea multi nebuni
Pentru orasul meu trist
Ca dupa un prieten mort
Sa interzica barbatilor cu umbrela neagra
Sa iasa din masina neagra
Trantind portiera
Mi-e frica.Zgomotul poate sparge ploaia
Si ucide un om.
Era in camaruta gri sculptata in beton
Apa si miros de capsuni
Si sanii tai in matase rosie
Am intins mana sa-i cuprind si deodata m-am oprit
Simtind prin centimetrii de aer cald din jurul tau
Teama
Sanii tai albi
In lumina fulgerului alb
Rosii
In lumina fulgerului rosu
Si tremurand sub povara tunetului
Care ne imprastie absurde picaturi de ploaie pe nas
Fie-va mila, barbarilor in costume negre
De ploaia care cade peste voi
Si peste mine
Taioasa si mangaietoare
Si bezmetica
Si trandafirie
Si fragila
Ca un cristal.
n-o mai strapungeti dureros cu umbrela
nu vrea decat sa ne imbratiseze.