Am visat și mi-am iubit visul.
Pe drumul cel mai lung
Copacii se-nălțau către cer,
Iar cerul se cobora spre pământ,
Din întuneric luna își arăta colții
Mergeam în somn
Și somnul mergea în mine
Și am trecut de toate opririle
Ce mă puteau mântui.
Iarba se-ncolăcea către nori
Și verdele ei mă durea,
Cu un cuțit am săpat în pământ,
În pământul cel negru, cel ud,
Am scormonit până mi-au căzut unghiile,
mi-au căzut mâinile,
pământul avea răni adânci și gemea
dar nu m-am oprit
și sufletul mi s-a prăbușit obosit
și iarba nu mai putea fi verde
ci doar roșie
și cât mă durea înapoi
dinspre nori spre pământ,
spre venele mele
spre visele ce le iubisem
și le îngropasem.
Le-ngropasem în ele.

M.