ora frageda
incepand deja sa mucegaiasca pe la colturi
sub terna rasuflare a covorului de nori
fara pasari, doar strigoi chemandu-se

imi trag aer in piept
de parca toata viata mi-ar fi unsa pe buze
de nedezlipit, de nesarutat in fata oglinzii

langa mine se stinge un om
o lumanare-si palpaie ultima viata
si-as vrea sa-i spun cat ma doare in adancuri
dar cine-si mai permite cuvintele?

ma scurg pe strazi
aceleasi canale pline de pasi
stropite zilnic cu urina si alcool
ca niste semafoare:
acum traiesti; acum visezi; acum vomiti,
si vine si ea, moartea

timpul nu mai are nici o stare
nici cat fumul albastru de tutun
e doar diluare dinspre mine
catre un dor necunoscut
si nici nu observ
cand portile noptii se inchid in spatele meu
iar in fata e doar zidul aspru
al unei noi zile