nimeni nu cunoaste mai bine pasarea ca ramul
si cand aceasta se desprinde in zbor
el isi picteaza trupul in culori
si se viseaza privighetoare,
cu aripi crescute peste tot si cantand
iar atunci cand incepe sa cante
padurea se infioara cutremurandu-se
si pana si pietrele s-ar arunca in dans
si pana si raurile tresar
in cantecul lui


nimeni nu cunoaste mai bine ramul ca pasarea
si cand se avanta sus in inaltimi
ea se viseaza copac
cu aripile pline de cuiburi de ciocarlii
si vrabiute abia nascute
viseaza ca in oasele sale infloresc aschii
si ca in pantecul fiecarei aschii
se adapostesc visele saracilor



pasarea si ramul se cunosc de demult, de copii
si nu se gandesc ca peisajul e doar un pretext
o farsa inventata de Dumnezeu
ca sa se nasca povestea




de Mario Meléndez