poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-14 | | Înscris în bibliotecă de aura
Am plecat...
Necunoscutul mi-a zis: "Vino, te aștept". Am plecat în explorarea unor semne de-ntrebare Și-am pășit cu majestatea ultimului înțelept Pragul vechilor legende Mâzgălite la-ntâmplare Pe un colț de pergament!... Paznicii nemărginirii mi-au deschis negrele porți, Și-astăzi rătăcesc în golul dintre soare și pământ... Și ce-ncet mă duce vântul - Parcă-ar duce la mormânt Cel din urmă mort al lumii, Cel mai singur dintre morți. Mă-nfășor în atmosfera cimitirelor din haos... Câte sunt?... Nu le știu decât noctambulii Și poeții - Cei ce n-au avut nici minte, Nici credință, Nici repaos, Nici răbdarea să-și aștepte termenul obștesc al vieții. Mă-nfășor în rozul-verde, În albastrul-violet, Și în aurul din soare, Și-ntr-o clipă mă preschimb Într-un nimb enorm - Un nimb Preursit să-mbrace fruntea primului Anahoret. Mă topesc cu amintirea unei vieți trăite-n somn, Mă-ntregesc cu nostalgia primelor îmbrățișări, Și din cele două forme - Cea de azi Și cea de ieri - Mă-ntrupez în al veciei și-al imensității Domn!... Da... Sunt Domnul celor veșnic plutitoare-n infinit - Celor ce plutesc pe mare, Celor ce plutesc pe vânt, Celor ce plutesc în versuri, În coloare Și în cânt. Celor ce plutesc de-a pururi după cum le-a fost ursit... Da... Sunt Domnul celor veșnic plutitoare-n infinit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate