aripi



eram un pescăruș tu erai o aripă, eu cealaltă.
când sărutul era zbor
destinul dezordonată caligrafie a vântului
buzele visuri și lanțuri:
valuri despletite alergând pe scara de incendiu…

taci! mă imploră extenuată o singurătate.

în galop un sărut fără hamuri
o lumină rece dezbracă o floare, dezleagă o frunză.
bătaie de aripi de-adio
când toate valurile-au înțeles ce limpede-i o despărțire
in zdrențele unei priviri
stânca a-ncolțit.
toate mâinile mele rănite schimbă inimi cu plaja mării
și-n cea mai adâncă prăpastie: cerul
o salcie ce-și caștiga existența din pescuit
a aflat
crizantemă-mpotriva uitării: aripa frântă.