Te rog mă iartă! Sunt nebun…;
Al nopții ceas să-l tot răzbun,
Cu lumânări și c-un minut
Să-nving secunda luminând…

Și a durerii sămânță-ncolțită,
În primăvara unui suflet ostenit,
Tot noaptea o-nnalță spre lumină,
În dragostea-mi de unicorn rănit…

Căci ce-i pierdut, topit de vreme
Ce Sfânt obiect, îl regăsesc,
Și pas cu pas îl torn în forme,
De amintiri…ce moartea mi-o adăpostesc…

De pline-ar fi de-a-tale vise,
Tot pas cu pas, bine cu bine,
S-ar stinge timpul dintre clipe
Și forma fixă de-amintitre…