poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-30 | |
Eternă ești, tu, frumusețe,
fără un timp să lase semne, și întorcând a tale fețe de visul tău să fie demne. E sufletu-i ce nu cuvântă, în tonuri goale, necurate, cum este el, cel ce descântă, blesteme albe, incantate. Iubire - dor fatal de bine, cum pasul tău, pe spini e sânge, azi curge-n mine, mâine-n tine, ca astfel, răul să-l alunge. Cum, printr-o unică privire, răpită, parcă, din poveste, ajuns-ai tu la nemurire fără a prinde chiar de veste. Amor nestins, pierdut în sine, mereu, stiut-ai să descânți, durerea crescândă, în mine, din toate viețile de sfinți. Cărări de stele nefinite, iluzia lumii - clar imundă, flăcări de nori, pe cer unite, în alte culpe se cufundă. Ea nu e grea (dacă există), și gata chiar să te-nțeleagă, așa cum, niciodată tristă, nu e ca voi și lumea-ntregă. Iubire, plină de-nțelesuri, destul nicicând prea înțelesă, atâtea albe, stranii sensuri, simpla-ți simțire prea-frumoasă...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate