fara tine
cad frunzele intruna,
tu le strangeai
mereu cu mana.

le puneai in carti,
mi le trimiteai in scrisori,
erau pentru mine
cele mai scumpe flori.

acum insa,
totul e greu fara tine;
intind eu palmele
si pun frunzele in carti la mine.

poate ca iti voi scrie eu
scrisori cum tu ai scris,
de nu va fi prea tarziu,
de n-oi fi deja interzis.

fara tine
noptile-mi sunt pustii,
inima mea te roaga
sa uiti tot si sa revii.