robinetul s-a strîns
și urletul a urcat încă c-o gamă
ultima picătură
frunză
pendulîndu-se ca baba aceea verde
îndreptată spre moarte
toate rîurile s-au scurs spre polul sud
și noi am căzut toți spre stînga
sau spre dreapta
de parcă tot urcînd am dat cu capul
de transversala crucii
ni s-a spus să avem încredere în petele de pe soare
și cu gustul gravitației în memorie
ne-am dat cercurile de deasupra capului
la nivelul buricului
ca pe niște colace de salvare sfinte
cineva a zis "Noe!"
și noi l-am circumcis
fericiți că religia
nu ține cont de legea gravitației