poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-08 | |
Anii au lăsat sarea pe pământ;
Un loc cu oceane înghețate de nisip, păduri grase, drumuri albe și vârfuri pustii, sub o lună puternică. Ai căror locuitori merg încet și tăcuți. Aș vrea să am conștiința un copac uriaș, freamăt; pelicanii să zboare la atingerea aceluiași vânt rece, vreau soarele învins, fantomă de liliac prinsă în geam. Întrebarea, din când în când, își desface nodurile într-un fum; atunci un harpon e aruncat în tine. Mă uitam cum străbați pădurea cum tai lemn și-l iei acasă, unde ai o jumătate de biserică ce ești tu, cum îți aranjezi amintirile copiilor morți într-un domino. Umblă un zvon că singura mea calitate e să îndoi gândurile, că nu le stăpânesc, l-am pornit și l-am cules, acest zvon, ți l-am dat. Nu ai tărie, dar prin durere, prin cum ai fost tăiat și biciuit și strivit și ars – ești omniprezent, ca setea de exemplu; ori ca păsările, ori ca frica de locuri adânci. Chiar va fi ceva când nu vei mai fi, biserica ta în jumătate, ca și cum nu ai putut s-o iei pe toată cu tine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate