Multi ochi vad, putini privesc,
unii cred ca stiu, altii ghicesc,
cativa din putin totul daruiesc,
sa ai tot cerul nu e prea firesc.

Acordurile de armonii uimesc,
in vara noptile cu luna plutesc
si neimpletitele vise intineresc
cu albe zambete se prelungesc.

Cheile de drum daca le gasesc
si balsam pe rani le pregatesc,
gandurile de istorii le pornesc
pe bucuria a tot ce-i romanesc.

Caile fara busole sa le opresc,
imi rasare din ecoul parintesc
ca ruga unui dar Dumnezeesc
pentru mugurii ce azi ne cresc.