Implacabil și mut
privește în tăcere
unduirea șoldurilor,
languroasei mări.
Sunetele metalice
ale vântului
îi excită sentimentele
și simțurile.
Fermecată și lascivă
ridică brațele umede spre
el
să-l cuprinda în imensitatea
ei.
Pletele răsfirate curg
pe umerii goi.
Buzele flămande de iubire
caută cu disperare și nesaț
hrana.
Din locul lui
încet-încet,
Străjerul apelor
coboară cu sfiala
adolescenților
în ale inimii adâncuri,
s-aprindă cu evlavia
călugarilor
candela vie
a iubirilor.