timpul își piaptănă iederile peste
frumoase fecioare de marmură
cu mâinile deschise spre morminte
mă numesc Veneția de câteva secole
Aminda e doar lovable în ultima
limbă moartă înaintea mea
prea multe izvoare sub limbă
și-a strâns cerul toate picioarele
la piept și îi tremură norii
toate vin peste mine mă acoperă
ca o apăsare în abdomen
un necreat fredonând Ave Maria
înconjurat de grațiile clipelor mele
fără puls doar o picătură singuratică
încâlcindu-se în ploaia de pene celeste