Valsează-n gând coralii pe-ntuneric,
orfană e privirea de amnare,
malign apare-n ochi un bocet sferic
și-auzul răzvrătit se-aruncă-n mare,

un vis linșat de aripi poartă lanțuri
și urlă elocința-n agonie,
se vând iluzii veștede prin șanțuri
pe-un pumn meschin de clipe de robie,

trecut prin vămi de carne și de sânge,
un abur gri alunecă din sine,
rescris printre păreri, un val își plânge
vremelnica ninsoare de ruine

și-un zbor afon își caută sfârșitul
pe trepte de cețoasă simfonie,
palpând timid secunde, infinitul
crestează-n ani fantome de hârtie.