Las cerului bolta cu pacea pictată în ochii tăi, tată,
și-un strop într-ai mei

Pământului pâinea din palma brăzdată de grija ta, mamă,
cu blând gustul ei

Las vremii conturul mânuței, tu frate, mai scrie-mi și astăzi
dar numai de vrei

Las gândului zborul pe care, bărbate, îl port până-n noapte
pe umerii grei

Las firii esența din ce mai sunt, fată, în drum la nevoie
cu tine s-o iei

Las filei cuvântul
Las câmpului vântul și ierbii mormântul...

Tu, moarte, ce vrei?