Atunci cand griul ma-nconjoara si imi scalda trupul in smoala,
Cand pietre tari imi spala si-mi ranesc calcaiele,
Cand taisul ascutit al vantului imi sfasie hainele,
Atunci cand ploaia rece imi uda si-mi ingheata pielea,
Rup culori din panza sufletului meu
Si le arunc spre cer.
Cu creioane invizibile
Desenez nori rosii, galbeni, roz.
Cu degete de copil incinse in tempera
Vopsesc asfaltul cald, coli albe de hartie si nisipul.
Imi lungesc mainile cat pot de tare
Sa ating norii, sa controlez daca-s pufosi si moi,
Sa-i dau la o parte si sa tin soarele in palme,
Sa il arunc in apa ca sa ii scada febra,
Apoi sa il acopar cu pamant
Si sa rasara un mar
Fara radacina, trunchi, frunze si crengi,
Ci numai fructul.
Sa iau marul de pe pamant ca un pepene verde,
Sa-l spal, sa-l curat si sa-l mananc
Crud, zemos, acrisor…e spuma de mare.
Sa ii iau coaja si sa o lovesc de sticla cerului
Sa se transforme in raze fara cerc de foc
Si sa-mi invaluie parul, privirea, rasul.
Sa-mi mai lungesc o data bratele
Ca sa prind in palme o pasare,
O vrabie…
Sa suflu de trei ori
Si s-o preschimb intr-o aripa albastra de inger.
Apoi, fortandu-ma din nou, sa prind un porumbel curat.
Sa suflu de noua ori
Ca sa devina aripa de inger brodata cu argint,
Stropita cu lapte alb si proaspat.
Sa-mi iau aripile si sa pornesc spre cer
Cantand mereu acelasi cantec.
Parfumul ce il simt e al crinilor,
Iar zborul este lin
Si ma adoarme.
Si adorm.
Si cad…
Plutesc inapoi pe pamant, deschid ochii.
M-acopera plapuma gri,
Aud ploaia la fereastra si vantul pe sub usa.
Toamna din buclele mele canta mereu,
Dar eu astept sa adorm din nou
Ca sa pictez cerul verde,
Iarba albastra,
Si marea roz…