m-ai sărutat în glumă ca pe un apostol fără talent
și-apoi ai început să te joci cu nebunia oamenilor simpli
ai uitat... ți-am sculptat în palmă tocmai să nu uiți
sunt omul nimicului cel ce nu crede în vrăji și vremuri bune
cel ce fuge cel ce-așteaptă cel ce minte cel ce-ascultă

lacrimile tale azi nu mai nici un rost
lasă iubirea... ea nu mai contează... contezi doar tu și ce urmează

puteam s-aleg a nu mă naște și iar ratând a nu muri
mi-ai dat naștere și întemnițarea într-un vers
iar lacrimile cenzurate au început să mintă

în amintirea ta citesc pe cruce:
"unde îți sunt prietenii de care îmi vorbeai..."